luni, 31 octombrie 2011

Ascultă Toamna, ea are un SMS pentru tine

Din momentul în care a venit toamna aveam o frică. Acea frică că nu voi reuşi să o ascult. Să ascult ce spun funzele-n cădearea lor.  Ador Toamana. Defapt este sora mea şi darul pe cale-l am de la Dumnezeu.
Admir oamenii care ştiu să asculte şi să vadă ceea ce nu se obsevă din fuga lumească.
Dacă ne-am fi gândit măcar 5 minute pe zi la faptul de ce Dumnezeu ne-a dat dreptul să ne naştem pe acest meleag să admirăm Codrii în galbenul lor bogat. Este un dar la care mulţi nu s-au gîndit. E trist.
Şi totuşi Duminică dimineaţa m-am trezit la 7-00. Am deschis ochii şi primul lucru care l-am văzut nu a fost răsăritul soarelui, ci Abia începutul răsăritului. Am privit acea stea gigantă care era atât de perfectă şi primul gând care mi-a venit :
Dumnul a făcut atât de minunat universul. Ne-a dat un soare pentru toţi. Acest soare nu a atins în acea diminieaţă doar ochii mei,  ci ochii tuturor oamenilor din diferite colţuri al acestui Glob Pământesc.

Oare acest proces al răsăritului nu ne uneşte? Da, sigur că ne uneşte şi este atât de minunat lucrul acesta. Numai Dumnezeu a putut să gîndească aşa perfect Creaţia Soarelui.
Am stat aşa şi admiram creaţia până aproape cădeam din pat, căci nu puteam să-mi eau ochii de la acel soare. Însă l-am lăsat să plece şi pe la ferestra vecinilor ca să-i trezească şi pe ei.
Îndată ce am ieşit din casă în drum spre Biserică, am urcat în troleibuz şi iar soarele-mi lumina faţa. Acela-şi gând mă urmărea: Cât de minunat totuşi este Dumnezeu şi cât de mare este Dragostea Lui.
Coborând la staţie am mers pe un drum pavat cu frunze aurii. Mă temeam să calc şi arătând la fel ca un copil, dar ce-ţi pasă ce cred cei care merg din urma ta, în timp ce ai aşa o fericire şi o bucurie în interiorul tău. Am început la fiecare pas să ridic în sus frunzele cu piciorul. În procesul acesta am observat cât de frumoasă este fiecare frunzuliţă şi nici una nu se aseamănă cu alta.
Imediat mi-a avenit gândul: Exact ca şi copiii lui Dumnezeu. Atât de minunaţi şi totuşi atât de diferiţi. Fiecare are culoarea ochilor aparte, fiecare are un zâmbet specific. Dumnezeu a înzestrat pe fiecare cu un dar aparte.

Dar, la fel cum frunzele ne bucură nouă oamenilor privirea, ne dau fericire interioară, Ce fac copiii Domnului la rândul lor. Strălucesc ei ca şi frunzele Toamnei, ard ele aşa tare la lumina soarelui? În cazul nostru al oamenilor această lumină este Dumnezeu. Oare ce facem, ardem pentru aproapele nostru. Sau nici nu-l observăm, la fel cum călcăm frumneze fără să ne pese în graba spre serviciu sau colegiu?

Oare azi soarele nu te-a trezit să-ţi spună „Te luminez, ca atunci când vei ieşi după uşă să luminezi şi tu pe cei ce-ţi vor ieşi azi în cale.”

Ce ai răspuns azi dimineaţă Soarelui tău, Celui care

a dus crucea pe Golgota în locul tău?

miercuri, 26 octombrie 2011

Îndrăgosteală Sau ...

Domnul Dumnezeu a zis: "Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el." (Geneza 2:18)

Ceva timp în urmă l-am descoperit pe Dumnezeu. Mi-a fost alături mereu, doar că nu am vrut să-L observ, sau poate eram oarbă…
Mereu am fost în căutarea acelei iubiri pe care a pus-o Dumnezeu în mine din clipa-n care m-am născut. Simţeam că aveam nevoie de ceva şi nu puteam explica cum să fie acel ceva.
O dată la o publicaţie de poezii, am primit aşa un comentariu  „Martina, tu ai nevoie să fii iubită!” Mi-a spus aceste cuvinte o mătuşă.

Ce este iubirea? Mulţi interpretează diferit, cel puţin eu am înţeles aşa: mai aproape de suflet îmi e explicaţia de mai jos.
Atunci când observi pe cineva şi-ţi rămâne privirea ţintă asupra acelei persoane. Sau inver nu o observi mult timp şintr-o zi "Hop". După care încerci să vezi cine este? Ce face? Începi să te informezi, să cunoşti această persoană. Apoi afli preocupările acestei persoane. Începi să cunoşti ce lucruri şi interese aveţi în comun.
Începi să vezi cum aceast om se comportă şi cum comunică cu persoanele care-l înconjoară.
Trebuie să vezi cum vă potriviţi caracterele.

Important este după un anumit timp să-ţi dai seama este aceasta dragoste sau o simplă „Îndrăgosteală”. Ştii cum să o faci, să-ţi dai seama ce este?!
Trebuie întâi de toate să te rogi. Să vezi dacă Dumnezeu vrea anume această persoană pentru tine şi dacă tu o meriţi.
Exact, dacă tu o meriţi! Adesea, noi ne gândim „Dar oare el mă merită, dar eu sunt aşa şi aşa.” NU, nu este corect! Atunci când Hristos a murit pe cruce El nu s-a gândit „Oare, ei merită dragostea mea?”
Dacă se întreba astfel Isus, nici tu şi nici eu nu am fi ajuns să ne bucurăm de clipa asta.
Atunci când tu iubeşti te angajezi la un serviciu nou. Începi să lucrezi la
Fabrica iubirii necondiţionate”. Fiecare angajat are nişte responasabilităţi:
1Să-şi facă munca bine!
Şi dacă te-ai angajat să iubeşti şi ştii că este de la Dumnezeu, atunci fii bun şi respectă regulile contractului semnat. Regulile le găseşti aici: 
"Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.(1Corinteni13)"


A iubi înseamă să uiţi de tine şi începi să ai grijă de partenerul tău. De acea persoană pe care Dumnezeu a îngăduit-o pentru tine. Stai un pic, nu te revolta: Dragostea pe care o ai, ea va fi reciprocă. Partenerul tău este responsabil la rândul lui de persoana ta. Şi el o să te iubească şi o să se îngrijească de personalitatea ta.

Îmi place enorm de mult să văd tineri căsătoriţi ce se stimează sau bătrânei ce au în jur
la 60-70 ani şi merg ţinându-se de mîină şi stau în troleibuz pe scaune alăturate. Cât de mult a iubit Dumnezeu aceşti aomeni. Sunt sigură că mari încercări au întâlnit ei în viaţă. Însă secretul lor a fost că s-au gândit unul la celălat în acele momente.

Care sunt paşii corecţi pe care trebuie să-i faci în momentul când înţelegi că te-ai îndrăgostit.
1 Nu te aprinde precum artificiile de Anul Nou- ele, se trec repede.
2 Vino în faţa lui Dumnezeu şi spune-i ce cerezi- întrebă-L cum trebuie să procedezi.
3 Începe să te rogi pentru acea personă- roagă-L pe Dumnezeu să se îngrejescă de el.
4 Citeşte Biblia- Dumnezeu o să-ţi voarbească.
5 Ascultă predici privind Căsătoria- acolo o să găseşti multe lucruri folositoare.
6 Slujeşte-L mai mult pe Dumnezeu- lucrează mai mult la relaţia ta cu El.
Sfaturi pot să fie o groază, dar Dumnezeu decide…Fii pe o undă cu Hristos şi vei şti care este răsunsul.

Mai întâi de toate întreabă-te: „Sunt eu în stare să iubesc…să iubesc Necondiţionat?”.

marți, 25 octombrie 2011

Bogaţii şi Fiţoşii

 Rândurile ce o să le scriu mai jos mi-au venit acum câteva zile.
În ultima vreme nu am prea scris şi-mi pare rău.
Dar acuma o să spun ceea ce-mi stă pe inima.

Vreau să te întreb: Cât de des te gândeşti tu la aproapele tău, cât de des îi dai o mîină de ajutor?
Părinţii au nevoie de ajutorul nostru, fraţii, surorile ne vreau sfatul, chiar şi vecinii. Iar noi nu trebuie să-i refuzăm. În plus unii din noi fac şi acte de caritate. Suntem implicaţi în diferite proiecte: internate, orfelinate etc. Într-un cuvânt îi ajutăm pe cei ce au nevoie. Şi asta e foarte bine…Dar.
Eu mă gândesc totuşi la noţiunea asta de ”Aproape”. Oare colegii tăi de la universitate, colegii de la serviciu: nu sunt şi ei un aproapeal tău?
Hristos a spus să ne iubim aproapele ca pe noi înşine. De aceea orice aproape trebuie iubit.
Bine, eu înţeleg pe colega sau colegul ce sunt săraci, sau cei ce posedă mai puţin decât mine, pe cei care sunt trişti…Da, pe ei eu trebuie să-i iubesc şi să-i ajut…Dar ce merit are tipa sau tipul ăsta care ma irită. Bogat şi îngâmfat…Hmm, pe ei să-i iubesc, să-i ajut…Vezi să nu-i fi trebuit ajutorul meu …aha.

Deci, ceea ce vreau eu să spun: Anume cei bogaţi, cei mândri au nevoie urgentă de dragostea noastră şi de ajutorul nostru. Pare ciudat, dar e real.
Eu ştiu că mult mai uşor este să ajuţi un sărac, mai bine-i zic nevoiaş. Tu crezi că ei sunt într-o situaţie mult mai grea decât colegul sau o colega care-i bine-merci şi în plus fiţoasă.
Ştii, eu aş spune că ne înşelăm profund.
Am avut cazia să comunic cu o astfel de fiţoasă şi să înţeleg că această persoană este cu mult mai neajutorată, mai slabă decât mine şi decât cel căruiea-i ajunge puţinul pe care-l posedă.
Mereu am avut în mintea mea o întrebare ce-mi apărea momentan ce cunoşteam o persoană “De ce este aşa?”. Punându-mi această întrebare începeam să iubesc persoana fără să o judec. Nu există oameni fără suflet sau oameni proşti.
Există oameni ce nu vor să-i înţeleagă. Orice om are un motiv de a fi aşa cum este. Şi atunci când spunem că el sau ea nu iubeşte pe nimeni, nu e corect. Poate nimeni nu a iubit această persoană ca s-o înveţe şi pe ea la rândul ei să iubească?!

Haideţi înainte de a judeca să ne întrebăm “De ce este astfel? Ce a făcut-o să fie aşa cum este?”
Şi nu uita că colegul fiţos are nevoie de ajutorul tău.
Încearcă să schimbi societatea în care
trăieşti, dar nu să o critici.


Critica e o spălare de rufe infinită

şi zadarnică!

duminică, 23 octombrie 2011

COMA


 Ce este “Coma” ? Este o leziune a creierului. Ea poate fi determinată de o presiune crescută sau lipsă de oxigen sau acumularea unor toxine. Leziunea poate fi temporară şi reversibilă.
Vreau să vă spun că nu am fost în starea descrisă mai sus. Dar cunosc un alt fel de comă: “Comă spirituală” . Poate voi introduce un termen nou în ştiinţa umană. Totuşi să vedem explicaţia acestui fenomen. Coma spirituală este provocată de o presiune crescută a singuratăţii, insuficienţei de înţelegere sau în urma acumulării unor toxine ce parazitează întreg spaţiu sufletesc. Coma spirituală poate fi temporară şi reversibilă.
Deci, diferenşe esenţiale în explicaţia celor doua fenomene nu sunt multe.
Presupun că acest tip de comă şi anume Coma Spirituală vă este mult mai aproape decît prima. Mulţi poate acum aţi descoperit faptul că aţi fost în această comă sau continuaţi să fiţi.
Psihologii adesea denumesc această stare ca fiind doar Stres. Eu aş fi spus că e o problemă mult mai gravă. Cu adevărat oamenii cad în Comă Spirituală, şi trebuie trataţi cu toată seriozitatea. Cu toţii ştim că bolile sufleteşti se tratează la fel ca şi cele fizice.
Dar primordial ar fi trebuit să descoperim care este cauza acestei boli.
Sursele cele mai fregvente:
1 Singuratatea
2 Neinţelegerea
3 Toxinele

Haide-ţi să discutăm pe îndelete fiecare sursă:
Dumnezeu a spus că nu e bine ca fie singur omul şi de aceea cînd Adam a fost creat, în dar ia fost data Eva. Nouă ne place să avem mulţi prieteni însă cine nu ştie că aprecierea şi importanţa nu stă în Cantitate ci în Calitate. Nu cu acei 600 sau 2573 de prieten pe facebook ar trebuie să discutăm durerile noastre, ci cu acel prieten pe braţele cărui ai putea plinge şi nu ţi-ar fi ruşine. Sau mai bine aş spune eu să iai în calcul şi pe cei din jurul tău: Parinţii, Fraţii şi Copiii. De ce o mamă nu poate să ceară sfatul de la fiica ei. E neapărat să-şi sune stilistul sau prietena ca să aleagă culoarea rochiei pe care s-o îmbrace astăzi la serviciu sau mai ştiu eu unde.
De ce soţii ar frebui să angajeze un designer de interior în alegerea culorii pentru tapete? Cei doi nu pot alege ce le place, după care să-şi amintească cum au mers ambii la cumpărături.
De ce bunica trebuie să cheme un meşter ca să-i schimbe becul ars din bucătărie? De ce să nu cheme ginerele. Şi de ce … eu cred că aţi înţeles cum continuă lista!

Uneori privirea noastră se opreşte pe tavan, în momentul ce urmează ne simţim singuri.
La întrebarea “De ce?” apare răspunsul “Nimeni nu mă inţelege!” Iată că am ajuns şi la a doua cauză: Neînţelegerea.
Daca ne-am fi pus singuri o întrebare: “Anume ce nu înteleg cei care nu mă înteleg pe mine?”
Şi uite că noi nu putem să ne răspundem. De unde vrem noi ca oamenii să ne înţeleagă dacă fiecare a doua persoană nu ştie ce vrea. Ce-şi doreşte cu adevărat el. Nu, nu ce-i impun agenţii publicitari sau occidentul asta e o tendinţă a modei impuse, nu a  alegerii tale.
Pentru a fi înţeleşi mai întii de toate trebuie să ne cunoştem persoana noastră i rolul pentru care ne-am născut. După care ar fi cazul să spunem celei mai apropiate personae, ce ne dorim. Sunt sigură că vom fi inţeleşi de data acesta!

Toxinele, Auzind acest termen ne gîndim la Sistemul periodic a lui Mendeleev. Poate…dar nu în cazul “Comei Spirituale”.
Cel mai des toxinele sunt gîndurile virusate pe care le creăm noi în capul nostru. După care ele ne paralizează întreg sistemul nervos. Un alt toxin este Globalizarea: trăim într-o era a comunicării intensive, însă suntem singuri. Internetul, televiziunea ne fură din timpul prietenilor şi copiilor noştri. Pentru ce mai trăim dacă nu avem timp pentru copiii noştri, de cei apropiaţi. După care mai îndrăznim să spunem că noi suntem singuri.
Un alt toxin în inimile noastre este amintirea trecutului. Cum putem trăi prezentul păstrînd durere din trecut. Acest trecut ne manîncă din interior. Persoanele pe care le-am pierdut nu mai pot fi întoarse. Riscul este să nu-i pierdem şi pe cei ce ne-au mai rămas.

Coma Spirituală nu este ceva simplu, fiecare poate fi atacat de ea. Însă rezistă doar cei ce sunt tare-n Duh. Iar Duhul deja vine de la Dumnezeu prin iertare.
Şi neiertarea este o sursă a Comei. Despre neiertare deja vorbeşte Hristos pe cruce.
În finalul acestui răvaş aş fi vrut să dau cîteva preparate ce trebuie administrate celor care suferă de Coma Spirituală:
1 Dragostea
2 Iertarea
3 Cuvîntul lui Dumnezeu- Biblia.

Mai mare enciclopedie decât Biblia nu există…Acolo vei găsi răspunsul pe care-l cauţi.


Martina