joi, 24 mai 2012

Praful acestei lumi


 Cine din noi s-a întrebat cândva  „Ce este păcatul şi care este originea lui în vieţile noastre?
De cele mai dese ori auzim că „Păcatul este un bine stricat.” Deci, să înţelegem că omul singur îşi crează păcatul, iar apoi suferă de pe urma lui.

Cam asta este esenţa lucrurilor: De cele mai dese ori păcatele noastre din trecut, rămân să ne mustre pe parcursul întregii vieţi pe acest pământ, dar cine ştie poate şi-n cealaltă lume.
În viziunea mea păcatele sunt evidenţiate cu ajutorul amintirilor din memoria noastră.
Multe despre acest fenomen al păcatului nu cunosc, dar un lucru este sigur pentru mine. Odată ce ai lăsat păcatul să intre-n inima şi-n mintea ta, înnapoi cale nu este. Iar să mergi înnainte va fi foarte dificil.

Mă întreb adesea ce fac oamenii care nu-l cunosc pe Hristos? Oare cum ei trăiesc cu păcatele lor? Ferice de cei ce l-au cunoascut pe Dumnezeu şi au primit a doua şansă, lăsându-l pe Isus să le spele păcatele.

Şi totuşi, nu este atât de uşor să treci simplu pe lângă păcat, să nu laşi gândurile tale să absoarbă praful acestei lumi care mai apoi se transformă noaptea în coşmaruri.
Rămâne să luptăm, dar nu de unii singuri: Dumnezeu e stânca noastă, liniştea, pacea-n inimile şi gândurile noastre.

Soluţia împotriva păcatului este Pocăinţa. Trebuie să ne pocăim la prima cotitură spre păcat.
Doamne, ajută-ne să nu cădem pradă  prafului lumesc!

Amin