joi, 27 septembrie 2012

Tastatura Pianului

Frumuseţea unui Stat o pot reprezenta doar două lucruri „Poziţia Fizico-Geografică” şi „Cultura” acestui stat.

Vorbind despre Ţărişoara noastră Moldova. Pot să afirm: aici cultura trăieşte „O zi” în inima celui care ştie ce este cu adevărat cultura, însă în buzunar are „Nimic”. Sau mai bine zis, nu are
acele 10 mii de lei  pentu ca să achite anual contractul şi să fie înscris în rândul studenţilor de la Conservatorul de Stat.

Dacă Dumnezeu ţi-a pus pe inimă muzica, iar pernuţele degetelor de mic copil au început să fugă pe masă în timpul micului dejun, mimând mişcările de la pian. Atunci mama şi tata o să-nţeleagă că copilul lor este pianist de la Dumnezeu. Vei merge la o şcoală de muzică timp de 7 ani, care la fel nu este gratuită. Apoi vei creşte mare vei da BAC-ul. O să fii absolvent. După care părinţii te vor întreba ce doreşti să devii, iar tu vei spune „Vreau să continui ceea ce am făcut, îmi doresc să fiu muzician profesionist. Să scriu muzică. Să spun oamenilor ceea ce prin simple cuvinte nu pot să exprim.
Şi iată punctul culminat al veţii tale. Aceast răspuns îţi va hotări soarta. Aici te pui faţă-n faţă cu realitatea R. Moldova. Salariul mamei şi tatei împreună fac 7 mii lei. Însă contractul de la Conservator e 10 mii. Plus cheltuelile pentru mapă, tocuri, caiete de note etc. Şi să nu uităm că avem nevoie de un pian nou, personal, la care am putea să practicăm tema pentru acasă. Cât de dureros îţi pare fapul că la admitere nimeni nu s-a interesat ce medie ai. Pe ce note ai dat BAC-ul, nu-i interesează că ai avut speranţă să ajungi la buget. Nu ai dormit nopţi la rând, învăţând teme care nici nu te interesau. Nimănui nu-i pasă că BAC-ul a fost dat pe trei de 10 şi un 9.
Şi totuşi ce facem în continuare? O să mergem să facem o facultate care nu are absolut nimic cu pernuţele degetelor tale. O să devii un contabil şi toată ziua o să tapezi pe clapele tastaturii, care cu ceva timp înnaite ar putea fi tastatura pianului. Şi te gândeşti unde ţi-e copilăria, nu mai bine te duceai să baţi mingea 7 ani.

În schim vecinul nostru „Greierul”, e fiu de interpretă naţională. Nu are idee de ce-nseamnă cultură. Ştie doar că mama poate să-l facă vedetă. Un prieten de-al său îi scrie muzica, el pune versurile. Apoi e mare vedetă la Ziua Vinului şi prin cluburi.
Oamenii de vază care au făcut muzică de valoare, nu au rămas nici unul în Moldova. Cu toţi au plecat. Începând cu Maria Cebotari şi finisând cu Eugen Doga.
Uite aşa Ministerul Culturii apreciază talentele de pe meleagurile Patriei sale.

Interesant, apare întrebarea: Care e patria Ministerului de Cultură?

 (Reflecţii personale despre viaţa culturală din Republica Moldova.)
Martina Artene