luni, 15 octombrie 2012

Call Center sau Adidaşi



Cine îţi sunt prietenii? Cine îţi este familia? Cine îţi este aproapele?

Sunt întrebări la care ai răspuns uşor.
Acum pune verbul de mai sus „a fi” la trecut „a fost”.
Vei găsi mult mai multe persoane decât ai enumerat la prezent. De ce oare este aşa?
La aceasta m-a dus gândul îl ultimult timp. Şi-am decis să scriu.
Viaţa noastră socială îcepe de la grădiniţă. Acolo ne facem primii prieteni. Apoi urmează şcoala, universitatea, serviciul şi toate grupurile sociale din care facem parte.
Câţi dintre prietenii din copilărie mai sunt şi astăzi alături de noi.
Propun, împreună să ne amintim de cele mai tari prietenii pe care le-am avut. Persoane cu care discutam tot ce ne frământa; petreceam clipe de fericire şi căderi dureroase.
Noi nici măcar nu observăm cum apar şi dispar oamenii din vieţile noastre. Uneori îmi imaginez că am avut o prietenie aşa cum aş fi avut o relaţie strânsă cu adidaşii mei. La care am ţinut atât de mult, dar deja le-a trecut vremea şi sunt undeva, undeva unde nici nu ştiu unde.

De ce ne procurăm, ne asumăm prietenii dacă nu suntem responsabili pentru ele. Cine ne-a dat dreptul să punem pecetea pe viaţa cuiva, dacă nu dorim să semnăm acest contract care de fapt are un termen de valabilitate nelimitat.
Oare prietenii sunt un accesoriu la modă?
Mai rău mai sunt unii din ăştea care cred prietenii un fel de „Call Center”. Îi sună, îi invită la o cafea doar atunci când li se defectează ceva-n sistemult vieţii personale. Deci dacă e aşa, nu uita să achiţi bonul pentru serviciile oferite de asemenea prieteni care au răbdare cu tine.

Pentru mine prietenia este o afacere. Această afacere implică: responsabilitate, investiţii, atenţie, riscuri, crize. Însă rămâne a fi afacerea mea! La care eu voi lucra şi voi avea grijă de toate operaţiunile. Deciziile pe care le iau cu privire la această afacere pot să o ducă la faliment sau la o prosperare.
Eu aleg ca prieteniile mele să fie prospere şi să aibă un ecou pozitiv în vieţile prietenilor mei.

Solomon spunea că Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate!
Cum sunt prieteniile tale. Sunt la fel ca adidaşii de firmă, sau sunt afaceri prospere?


Martina Artene


joi, 11 octombrie 2012

Da, m-am Îndrăgostit



Din gândurile expuse mai jos unii mă vor crede nebună, iar cei mai puţinii se vor regăsi în ceea ce voi spune.

Trezindu-te dimineaţa odată cu răsăritul soarelui şi cu un zâmbet fresh pe faţă; ai simţit vreodată un dor nebun?
Şi-un dor nebun în plinul lui sens. Dorul faţă de Cineva pe care iubeşti atât de mult, însă nu L-ai văzut niciodată. Ai avut ocazia să-L cunoşti, să discuţi cu El; seara înnainte de somn, dimineaţa să-I mulţumeşti pentru că-ţi este mereu aproape. Atunci când îţi este cel mai greu, mergi la El să ceri un sfat. Şi cu toate acestea reamintesc că nu L-ai văzut niciodată. Nu ştii la sigur cum arată. Şi să subliniez; nu ai numărul Lui de telefon, nu-L ai în prieteni pe facebook. Dar ai ocazia să-I citeşti scrisorile. Cele mai romantice cuvinte, cele mai înţelepte sfaturi, cele mai corecte mustrări.
Uite că eu sunt îndrăgostită de acest Cineva. Şi-L iubesc atât de mult. Acest Cineva mereu îmi este aproape când prietenii sunt prea ocupaţi de rutina zilnică, iar mama este la serviciu. El găseşte oricând timp să-mi vorbească, să mă asculte. Chiar şi să mă îmbrăţişeze.
Sunt atât de fericită alături de El. Ador momentele în care ne plimbăm împreună de la universitate până acasă, urmărind frumuseţea naturii şi chipurile oamenilor.
Zâmbesc mereu alături de El. Ador să-L urmăresc, să-I văd lucrările. Sunt uimită de înţelepciunea şi dragostea Lui.
Important este că alături de El, eu sunt ceea ce sunt. Alături de El pot să-mi permit să plâng când mi-e greu, să sar în sus de bucurie când am atins o realizare importantă.
Nu pot să exprim prin toate cuvintele mele această dragoste.
Şi eşti sigur 100/100 că El nu te va trăda niciodată; şi nu te va părăsi!
Dacă nu ai experimentant un asemea sentiment, nu cred să mă înţelegi.

Dar să ştii, îţi doresc din toată inima să accepţi acea Dragoste care te caută deja de mult timp!

Dumnezeu te iubeşte şi pe tine!

Martina Artene


miercuri, 10 octombrie 2012

De ce şi Pentru ce



Majoritatea lucrurilor pe care le efectuăm zi de zi nici măcar nu ne întrebăm de ce le facem.
Ne trezim, fără să punem întrebarea întrebarea „De ce m-am trezit?”.
Mergem la muncă, la studii fără să ne-ntrebăm. Avem prieteni pe care uneori nici nu-i alegem şi nu ne întrebăm de ce-i avem? Ne-am născut într-o anumită familie, ţară „De ce?”.
Când mergem să procurăm ceva. Alegem dintr-o gamă variată. „De ce alegem?”.
Spre exemplu: Mergem să cumpărăm o maşină; de ce ne uităm la motor, la anul fabricării, la producător, la model? Oare nu tot are patru roţi, oare riscul că vei fi pătimaşul unui accident e mai mic dacă îţi alegi marca maşinii. Sau totuşi depinde de circumstanţe. De altceva, numai nu de alegirile tale.
Facem lucruri pe care nici nu le înţelegem; de ce şi pentru ce le 
facem.
Risipim timpul de parcă-am fi posesori al întregului univers.
Deja este cunoscut că nimic din ceea ce se întâmplă nu este fără un scop final.
Suntem unde suntem, pentru un scop suprem. Suprem, înseamnă creat de Dumnezeu.
Creaţia lui Dumnezeu implică mult mai mult decât alegrarea şi văicăritul nostru sub soare.
Oare în cele 24 de ore nu găsim de cuivinţă să ridicăm capul sus sau să ne uităm în jur şi să mulţumim pentru ceea ce avem?
Nu trăi pentru tine, trăieşte pentru aproapele tău.
Gândeşte-te la familia ta, la colegii tăi, la prietenii tăi. De câte ori pe săptămână, nu mai spun pe zi, tu îi încurajezi, îi suni, le scrii?
Pe lângă lista de lucruri care trebuie să fe faci azi, notează-ţi „Să-i mulţumesc Lui Dumnezeu pentru că ştiu De Ce trăiesc!”
Martina Artene