vineri, 15 februarie 2013

Căci omul este Muritor pe acest Pământ

În alergarea lui după fericire omul uită cât este el de trecător.
Într-o viaţă în mediu de 60 ani omul crede că ar putea cuceri nu doar muntele Everest sau ultimul model de maşină, însă şi mai mult că ar mai cuceri stâpânirea timpului veşnic.

Omului ia fost dat totul în afară de stăpânirea pe viaţa lui. Două lucruri esenţiale nu le putem alege: Primul este în ce secol să ne naştem şi al doilea în ce secol să murim. Ştiind aceste lucruri, adesea ne vine în minte fraza „Eh, dacă mi-ar fi fost oferită şansa aceea încă o dată”. Nu e nevoie să ai două momente identice, e nevoie momentul unic să-l foloseşti corect.

Nu ştiu de unde, bănuies că din lipsa fricii de Domnul şi din lipsa cunoaşterii Supremităţii Lui, omul este sigur că şi mâine şi poimâine va fi în viaţa lui. Însă poţi să te trezeşti într-o zi nu aici, ci acolo şi întorcând privirea în urmă să nu vezi decât o maşină faină în garaj, un album cu cele mai frumoase ziduri, munţi şi turnuri. Iar alături o familie tristă în care copiii duc lipsă de educaţie şi de dragoste.

Pentru a fi un om de succes contează alegerea corectă a priorităţilor.
E o mare măiestrie să ştii ce este mai important pentru tine:
- Să dărui sau să acaparezi
- Să iubeşti sau să aştepţi să fii iubit
- Să te bucuri sau să cârteşti
- Să alergi înainte sau să cazi în pesimism
- Să cunoşti lucruri noi sau să scormoneşti amintirea trecutului
- Să zideşti pe cineva sau să-l critici
Continuă această listă şi vei deveni un om de succes.

Pune-ţi priorităţi corecte ştiind că nu eşti tu stăpânul vieţii tale!

luni, 4 februarie 2013

Perfecţiunea asemeni lentilei Convergente


Ce înseamnă a fi perfect? 
DEX perfect/ă => care întrunește toate calitățile; desăvârşit, ireproşabil, impecabil, fără defecte.
Am ţinut să vă dau definiţia din DEX pentru că nici eu nu am ştiut mai devreme adevăratul sens al perfecţiunii. Din echivalentele de mai sus înţelegem că cel mai tare sună „fără defecte”. Interesant este faptul că Biblia ne spune şi ne arată că nici un om nu a fost şi nu poate fi perfect. Cu toate acestea vedem zilnic exemplele oamenilor care se zbat între posibil şi imposibil pentru a deveni perfecţi.

Eu nu am fost o excepţie. Mereu mi-am dorit să fiu perfectă. Cum spune definiţia să întrunesc toate calităţile. Pentru asta mă străduiam din răsputeri să fiu prima în toate. Mult timp m-am condus de un principiu „Capacităţile omului sunt mult mai mari decât efortul depus de el”. Eram sigură că pot mai mult decât pot. Pare a fi un principiu bun însă nu este. Omul care doreşte perfecţiunea este unul nefericit pentru că la fiecare împiedicare sau eşec începe criza de autocritică exagerată.

Sunt mulţi tineri care îşi doresc ca într-o dimineaţă să se uite în oglindă, iar acolo să se reflecte imaginea proprie a unui om perfec. Anume aici aş adăuga: Perfecţiunea este asemenea lentilelor convergente. Ea concentrează toată atenţia într-un singur punct, asupra eului propriu. A fi perfect înseamnă a fi egoist, încercând să foloseşti toate sursele posibile petru a le aplica propriei persoane.
Există un antipod al perfecţiunii şi el este sfinţenia. Ea reprezintă scopul esenţialul pentru viaţa unui creştin. Sfinţenia este lentila divergentă care împrăştie razele de lumină în toate părţile. Un om sfânt este concentrat asupra dărniciei, asupra aproapelui său şi nu are timp ca să-şi adape eul propriu.

Vine o clipă în viaţa fiecărui, când trebuie să alegem între ce vrem să fim: lentilă convergentă sau divergentă? E bine să fim asemeni lentilei convergente doar în relaţia cu Isus Hristos. Dar rezultatul concentrării noastre pe Hristos ne facem să fim deschişi şi să împrăştiem raze de lumină în vieţile oamenilor ce ne înconjoară.


Martina Artene