luni, 22 aprilie 2013

Mai Sus Tot mai Sus

- Astăzi v-aţi gândit la ceruri?
- În planul acestei zile e inclus subiectul cerurilor?- Cât de des ne gândim noi la ceruri?

Ştiind că suntem călători aici pe pământ, totuşi nu ne prea trage dorul Acasă.

Biblia spune în "Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!"

Presupun dacă aceste cuvinte ar fi fost vii în inimile noastre eu cred că nu doar fiecare oră ci fiecare minut din viaţa noastră ar fi fost trăit cu folos şi nu risipit în zadar. Iar speranţa cerurilor ar oglindi lumină şi bucurie în ochii noştri. Alergarea noastă pe pământ este un maraton al cărui final sunt cerurile. Dacă nu ne uităm la răsplată atunci alergarea este zădarnică.

Interesantă chestie, Domnul Isus de 2 mii de ani pregăteşte deja locul special pentru fiecare dintre noi. Câte un locaş pentru fiecare aşa cum a spus la plecare.
Mulţi au obosit în aşteptarea lor, însă cuvântul rămâne a fi veşnic şi vosrbeste astfel:"În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc."- Ioan 14:2
Un Pastor a adus un exemplu destul de frumos. Zicea că atunci când mirele pregăteşte casa pentru viitoarea lui familie, soţie. Atunci când întreabă mireasa „Vrei să vezi casa în care vei locui?” Ea nu stă pe gânduri şi începe să se intereseze, să vadă, să se ducă să admire casa sa viitoare în care are să locuiască.

- La rândul nostru cât de des ne interesăm noi de ceruri? Cât de des cercetăm cartea Apocalipsa în a găsi descrierea viitorului nostru locaş?
Cerurile nu trebuie să fie deasupra capului nostru, ci şi în gândurile noastre. Căci bucuria nădejdii în Isus Hristos este ceea ce ne ţine tari pe acet pământ .

"În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus.
Eu Mă duc să vă pregătesc un loc."
Martina Artene

Orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea!

Peferfecţionismul nostru şi nesiguranţa zilei de mâine ne spun mereu că niciodată nimic nu

este suficient. Spre exemplu: Nu avem suficient timp, dragote, încredere, înțelepciune, inteligență, perseverenţă ş.a.m.d. Așa că ne îngrijorăm mereu. Însă grijile noastre nu ajută absolut la nimic!

Isus a spus: „Uitați-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră și nici nu strâng nimic în grânare; și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Oare nu sunteți voi cu mult mai de preț decât ele? Și apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălțimea lui?”
Grijile nu adaugă la fericirea noastră nimic.

Isus nu condamnă grija legitimă, grija întemeiară pentru asumarea responsabilităților. Doar îngrijorarea permanentă este cea care Îl elimină din mintea noastră pe Dumnezeu. Îl scoate din viitor, ne lasă să facem față nesiguranței fără credință, și marchează provocările zilnice fără să-L introducă pe Dumnezeu în ecuație.

În special pentru mine; eu nu pot să-l laud pe Dumnezeu sau să discut cu El atunci când vin îngrijorările şi greutăţil peste mine, mai ales în cazul în care las situaţia să stăpânească pe mine şi încerc să rezolv totul de una singură.

Cel mai bine este în momentele grele ale vieţii tale să-ţi aminteşti că ai un Tată sus în ceruri care are grijă de tine. Mai ales că Isus a zis: „Orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea!”

- Roagă-L pe Domnul să-ţi dea linişte şi pace şi siguranţă că El este Destul vieţii tale.

Lasă-L pe Dumnezeu să-ţi fie suficient. Ai încredere că Domnul va lucra în viaţa ta şi-ţi va da destul pentru a fi fericit?

„Orice lucru veți cere, când vă rugați, să credeți că l-ați și primit, și-l veți avea!”

Martina Artene

marți, 16 aprilie 2013

De Unde şi Încotro



- De unde venim şi unde ne ducem?
Întrebarea pe care şi-o pune fiecare om; Şi totuşi care este scopul vieţii noastre aici pe pământ?

Ştim că corpul trupul nostru din ţărână a luat naştere şi tot în ţărână va pleca.

Adesea ne trezim dimineaţa şi moara minţii noastre se porneşte frământând grijile noastre: Facultate, Serviciu, Viitor, etc...

Ce ar fi dacă pentru un timp de 1 sau 2 minute atunci când ieşim în stradă sau urcăm în transportul am avea posibilitatea sau capacitatea de a citi gândurile oamenilor?

Un cor de voci ar fi răsunat şi ar fi vorbit despre GRIJI GRIJI – Cum spune eclesiastul Eclesiastul 1:14 "Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!"

Suntem oameni ai Lui Dumnezeu. Însă uneori chiar şi noi ne prindem în această vâltoare a grijilor lumeşti. Vâltoarea care ne ameţeşte şi ne facem să obosim...să obosim în alergarea noastră care este atât de scumpă.

Vă îndemn să găsim echilibrul corect. Mai bine zis să-L Rugăm pe Dumnezeu să ne ajute să putem distinge bine lucrurile bune de cele rele. Oferind greutate şi preţ anume lucrurilor care trebuie şi care sunt importante pentru veşnicii. Să nu cădem în extreme. Să nu căutăm deşertăciunea aici pe pământ ci să ne înălţăm privirea spre Domnul. Acolo unde ne aşteaptă o răsplată şi o comoară care nu se va trece.

- Şi totuşi de unde venim? Noi ştim că venim din veşnicii din planul pe care l-a creat Dumnezeu din dragoste pentru noi.
- Încotro mergem? Mergem acasă, acolo unde a plecat Isus ca să ne pregătească un loc.

Pe parcursul traseului spre destinaţia „Cer” să avem grijă la cuvântul lui Dumnezeu şi să avem grijă de apropele nostru. Doar noi nu vrem ca în drumul nostru spre Destinaţia finală să ajungem de unii singuri.

- Pe cine luăm cu noi în călătoriea spre destinaţia Veşniciilor?
Martina Artene

vineri, 12 aprilie 2013

Maniaţi-vă şi nu păcătuiţi


Suntem mulţumitori pentru ceea ce avem. Mulţumim pentru lucrurile şi faptele care le primim. S-ar părea să fim fericiţi.
Şi totuşi dacă am întredeschide uşa inimii sau a gândurilor noastre am găsi acolo mici supărări, mici întristări şi poate chiar neiertare.
Vreau să medităm împreună asupra subiectul neiertării (al supărărilor).
Suntem oameni şi trăim într-o fire pământească. Şi totuşi neiertarea este un păcat, o neascultare.
Porunca Domnului spune să iubim aproapele nostru, iar dragostea implică iertare. Deci dacă am încălca porunca iertării, ar fi însemnat că şi domeniul dragostei pentru aproapele nostru scârţîie.
De unde pornesc supărările şi neiertările? Sunt o sumedenie de variante şi surse pentru neiertare, însă eu am să vă prezint doar două.
Prima este lipsa de cunoaştere a personalităţii aproapelui. Oamenii au caractere diferite, temperamente, un mod de gândire diferit. Iar atunci când cineva face o alegere diferită de a noastră, are o părere diferită despre un anumit subiect sau viteza reacţiei la anumite circumstanţe nu coincide cu a noastră; aceasta nu ar fi trebuit să implice supărări sau prejudecăţi faţă de persoanele diferite de noi. Oamenii sunt la fel şi în acelaşi timp cu toţii suntem diferiţi. Ca să putem înţelege oamenii trebuie să-i cunoaştem bine.
Şi totuşi dacă eşti supărat, poate cineva a spus o frază cu care te-a rănit. Nu aştepta să apună soarele. Dute la aproapele tău şi întreabă De ce?
Adesea când cineva ne supără noi începem să analiză singuri toată situaţia şi nu e bine, pentru că începem să gândim în locul pesoanei de alături. Mai bine e să te duci şi să întrebi atunci când nu ai clarităţi. Iar supărarea este un lucru care eu îl asemui cu umbra, umbra care îţi acoperă inima şi aduce frig şi răceală. Iar noi trebuie să ardem pentru Hristos şi pentru aproapele nostru.

A doua sursă este extrem de răspândită măndria. Lucrul cu care creştinii trebuie să lupte zi de zi este mândria. E greu să ierţi pe cineva care te-a supărat, care a greşit în faţa ta şi ti-a călcat orgoliul. Atunci când simţi că ai fost rănit şi o durere extrem de mare te apasă pe inimă aminteşte-ţi de Hristos şi de faptul că păcatul tău personal la apăsat mult mai mult decât ceea ce simţi atunci când aproapele tău îţi greşeşte.
Unicul antidot pentru mândrie este iertarea şi dragostea faţă de aproapele nostru.

Pentru final aş vrea să ştiţi că supărarea şi neiertarea nu este alt ceva decât otrava ce ţi-o administrezi singur cu mâna ta. Viaţa noastră nu are zile, ore şi minute pentru supărare. Astăzi avem atât de multe lucruri de făcut încât nu avem timp de supărare.
Acum trebuie să mergem să încurajăm, să dăruim, să ridicăm, să iubim şi să apreciem oamenii ce ne înconjoară.

„”Maniaţi-vă şi nu păcătuiţi”. Să n-apună soarele peste mânia vostră,
şi să nu daţi prilej diavolului” -Ef. 4:26-27
Martina Artene

Vrei Dovleac sau Ghindă?



Într-o călduroasă zi de vară, un ţăran se întorcea de 
la câmp. Era mare arşiţă şi omul se simţea tare obosit.
Văzând la marginea drumului un stejar mare şi umbros, se opri să se odihnească puţin. Se aşeză jos, la poalele copacului, cu spatele rezemat de trunchi. Îşi ridică privirea în sus şi văzu mulţimea de ghindă tânără care atârna de crengile lui.
- Vai, vai, ce de ghindă, îşi zise săteanul. Dar oare de ce un copac aşa mare şi puternic, cum e stejarul, are un fruct aşa mic şi uşor ca ghinda? Crengile lui ar putea susţine chiar şi dovleci. Ei, da, un stejar plin de dovleci, ce bogăţie!
Şi tot gândind şi socotind, iată că îl luă somnul şi aţipi. Dormi un pic şi…iată că, deodată se trezi! Ce se-ntâmplase? O ghindă se desprinsese din copac şi căzuse drept pe nasul omului nostru. Acum, ţăranul se tot freca, căci, deşi mică, ghinda venind de sus, îl lovise cu putere şi îl durea un pic.
- Măi, îşi zise ţăranul. Vezi, toate lucrurile cu rostul şi tâlcul lor… Ei, na! Ce s-ar fi ales de nasul şi de capul meu dacă din stejar ar fi căzut un dovleac şi nu o ghindă?!
Omul îşi luă haina şi îşi văzu mai departe de drum.
(după La Fontaine)


Această fabulă a fost scrisă de La Fontaine, în care autorul a reuşit să prezinte cu lux de amănunte perseverenţa unui om. În a devăr aşa suntem noi oamenii, adesea ne dorim lucruri mai mari decât suntem noi înşine şi decât am putea duce pe umerii noştri. Însă Creştinii ştiu că Domnul nu ne dă peste puterile noastre.
Astăzi nu am să raportez această fabulă la lucruri material precum case, maşini, haine şi în general bani. Din potrivă vom întoarce moneda şi o să vorbim despre menirea unui Creştin care este mai mult decât materialism (lucrurile materiale). O să discutăm despre binecuvântarea ce am primit-o fiecare dintre noi pentru a vesti oamenilor evanghelia şi onoare de a sluji oamenilor ce ne înconjoară.
Fiecare creştin ajungând la o maturitate spirituală îşi doreşte cu ardoare o slujbă prestigioasă pe ogorul evangheliei. Spre exemplu: tinerii visează să meargă în misiune în Africa sau India. Visează să ajute copiii nevoiaşi de acolo. Un vis destul de bun. Bărbaţii toţi se visează a fi Pastori şi conducători de Biserici. Cineva spunea că un Pastor bun pentru început ar fi trebuie să fie uşier la Casa Domnului. Însă Nu toţi au fost născuţi a fi în trupul lui Hristos cap sau picioare. Fiecare dintre noi îşi are menirea lui, iar ca să fim demni de o lucrare mai grea, e nevoie să începem să slujim în aria noastră de 1metru. De ce am zis aria de 1 metru? Pentru că ar fi trebuit mai întâi să fim evanghelişti şi slujitori buni în familiile noastre, între prietenii noştri, în bisericile din care facem parte. Iar apoi să cerem Domnului ca El să facă în viaţa noastră după voia Lui. Şi dacă El ne vrea în Africa să mergem acolo.
Să cerem Domnului cât mai multe ghinde, iar dovlecii o să vină ei când ne vom isprăvi bine cu ghindele noastre. - Fraţilor, să vestim cu ardoare evanghelia mânturii "Să nu obosim în facerea binelui; căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală." Galateni 6:9
Martina Artene




O greutate Veşnică de slavă



Atunci când venim în prezenţa Lui Dumnezeu şi-l acceptăm pe Hristos ca Domn şi Mântuitor avem o bucurie nespus de mare, bucuria mântuirii. Însă nu după mult timp vin şi valurile de încercările peste noi. Şi viaţa de Creştin se trasformă într-o luptă asiduă împotriva deznădejdii şi a răului.

Sunt lucruri pe care Domnul le îngăduie în vieţile noastre: crize financiare, boli în trup, pierderi materiale şi dureri morale. De ce se întâmplă toate aceste lucruri? Personal când îmi pun această întrebare îmi amintesc de Iov şi de încercările lui. De omul care a pierdut totul şi nu s-a dezis de Domnul.
Îndată după ce-mi amintesc de Iov, mă gândesc la mine. Cum reacţionez eu în memente dificile, poate atunci când am boli în trup? Sigur ca un om neputincios: încep să mă jelesc şi chiar poate să cârtesc împotriva lui Dumnezeu. Apoi sunt tentată să mă întreb de ce? Răspunsul care îmi vine adesea şi pe care vreau să vi-l trasmit se găseşte în 2 Corinteni 4:17 "Căci întristările noastre uşoare, de o clipă, lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă."
Când citesc acest verset îmi amintesc că în adevăr, pe acest pământ suntem trecători şi nu facem decât să ne câştigăm mântuirea şi să ne culegem o comoară acolo sus în Ceruri. De aceea merită să simţim durere în trup şi să trecem prin greutăţi. Doar dacă toate aceste lucruri ne fac mai buni şi ne apropie de Cer. În acest caz sunt gata să suport durerea şi să Binecuvântez pe Domnul chiar şi în cele mai mari greutăţi.


Vă îndemn în această zi să ne gândim la toate durerile şi greutăţile noastre şi să mergem la schimbul valutar a lui Dumnezeu şi să ne imaginăm cam cât ar cântări aceste greutăţi în Împărăţia lui Dumnezeu.
Lăudaţi pe Domnul şi în greutăţile voastre, mulţumiţi pentru lacrimi şi pentru dureri. Căci Domnul ştie de ce le îngăduie în vieţile noastre.
2 Corinteni 4:17
"Căci întristările noastre uşoare, de o clipă,
lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă."

Martina Artene

Faţa Lui peste tine


"Domnul să facă să lumineze faţa Lui peste tine şi să Se îndure de tine!"Numeri 6:25
    Ştim că acest verset este parte a binecuvântării pe care Dumnezeu a orânduit-o pentru fiecare nou născut, adic pentru copiii noştri.
Acum împreună să ne mai amintim încă o dată de momentul în care aducem copiii la binecuvântare şi păstorul citeşte acest verset din Numeri 6:25 "Domnul să facă să lumineze faţa Lui peste tine şi să Se îndure de tine!" să lumineze faţa Lui peste tine. Logic ar fi ca această lumină să rămână, să fie întreţinută pe faţa copiiilor Lui Dumnezeu pe parcursul întregii vieţi a lor. Şi logic ar fi ca această lumină să fie văzută pe faţele noastre de creştini zi de zi de oamenii ce ne înconjoară.
    Oare dimineaţa când ne privim în oglindă, avem noi grijă doar de coafură şi haina să ne stea bine sau ne uităm mai atent şi avem grijă ca lumina Lui Dumnezeu. Ca aceasta să nu lipsească de pe chipul nostru?
    Dimineaţa când ies din casă şi urc în transportul public văd multe chipuri triste, posomorâte şi îngrijorate, ba chiar nemulţumite. Bine ar fi dacă aceste chipuri nu l-ar fi cunoscut personal pe Domnul şi ar fi fost însetate după Hristos şi de aceea poate nu au fericire. Dar e ceva mult mai grav, multe din aceste chipuri sunt ale fraţilor şi surorilor noastre. A celor ce au primit bucuria mântuirii.
    Noi suntem cei ce purtăm chipul Lui Hristos. Este o haină scumpă care o îmbrăcăm în fiecare zi şi nu doar de sărbători sau numai atunci când mergem la biserică.
    Vă rog fierbinte Fraţilor, nu uitaţi că Hristos locuieşte nu doar în noi, ci lumina Lui este şi peste faţa noastră. Vă îndemn în acestă săptămână să dăm la o parte accesoriile moderne, facturile, problemele, grijile, supărările şi să lăsăm ca Domnul să facă să lumineze faţa Lui peste poporul Său.
    Iar dacă vedem astăzi pe cineva dintre prietenii noştri posomorâţi să le amintim de binecuvântarea lui Dumnezeu şi despre bucuria mântuirii.
Nu uitaţi, noi suntem sare şi lumină în această lume.Martina Artene

duminică, 7 aprilie 2013

O inimă Mulţumitoare este o Inimă fericită


În fiecare zi primim în dar o nouă dimineaţă, un nou răsărit de soare, noi activităţi, noi oameni cu care vom face cunoştinţă etc. Atâtea lucruri noi ne-au fost şi urmează a ne fi oferite.
- Cât trebuie să plătim pentru ele?
- Oare ne vor ajunge bani ca să ne răsplătim?
O groază de lucruri ne-au fost oferite gratis fiecărui în parte. În primul rând viaţa pe care o avem. Nu am făcut nimic şi doar Dumnezeu a lucrat cum spune Psalmistul într-un chip tainic şi ne-a creat.
       Avem părinţi, avem fraţi şi surori, avem prieteni şi pe toţi aceşti oameni ca să-i avem alături mari eforturi nu am depus şi îi avem lângă noi, prin Har.
Vrea să ne punem o întrebare. Care a fost primul cuvânt pe care l-am pronunţat astăzi când am auzit ceasornicul sau poate deodată am deschis ochii? Care gând l-ai pronunţat?
Trăind în vremi de har cu spune Scriptura, unicul cuvânt ca merită să-L audă Dumnezeu de la tine prima dată când începi o zi este MULŢUMESC!
Să fim mulţumitori pentru tot ceea ce avem şi pentru tot ceea ce urmează să primim de la Creatorul nostru. O inimă mulţumitoare este o imină fericită şi smerită. Toate zilele celui nenorocit sunt rele, dar cel cu inima mulţumită are un ospăţ necurmat. (Proverbe 15:15)
      Cuvântul spune că inima mulţumitoare va fi răsplătită. Este un paradox să primeşti ceva să mulţumeşti şi încă pe deasupra să mai primeşti ceva.
Oare în relaţia noastrp cu Dumnezeu nu este tot aşa? Atunci când îi mulţumim în rugăciunile noastre, vedem clar cu binecuvântările Lui se revarsă din plin peste noi şi casa noastră.
       Astăzi este ziua mulţumirii. Ziua în care îi vei mulţumi lui Dumnezeu pentru tot ceea ce ai. Şi să nu uităm să mulţumim şi aproapelui nostru. Cuvântul mulţumesc are mare putere şi poate încuraja mulţi oameni. Mulţumesc subliniază eficacitatea faptelor noastre sau a celor ce ne înconjoară. Şi cât e de frumos şi bine să simţi că ai făcu ceva pentru care ai fost răsplătit cu Mulţumesc!
Mulţumesc Domnului neîncetat pentru fiecare dintre voi.

Martina Artene

Inima omului se gândeşte pe ce Cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă Paşii


Trezindu-ne în fiecare dimineaţă avem tendinţa de a analiza lucrurile care le-am făcut deja şi planurile care urmează să le realizăm.
De exemplu: Dacă suntem studenţi numărăm câte luni sau zile ne-a mai rămas până la finisarea semestrului. Părinţii numără cât timp a mai rămas până la vacanţa de vară, pentru a pleca undeva cu familia la odihnă. Sau dacă ne uităm mai aproape este abia miercuri, iar noi deja avem planuri pentru tot week-endul.

       Toate acestea sunt planuri pentru o durată scurtă. Însă sunt oameni care-şi plănuiesc viaţa pe toţi 60 sau 70 de ani. Cu toate că nu ştiu la sigur cât le-a îngăduit Dumnezeu.
E bine să ne facem planuri şi să fim disciplinaţi. Însă planurile pentru 10 sau 20 de ani înainte pot fi convinite doar în timp şi doar cu Dumnezeu pentru că Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă, dar Domnul îi îndreaptă paşii.” (Proverbe 19:9).
        In gestionarea asiduă a viitorului noi uităm de prezentul nostru care de fapt este important în deciziile noastre, în activităţile, faptele noastre.
Decât să scrie un viitor pe care nu îl putem şti la sigur mai bine ne-am scrie un prezent care să lucreze spre Slava lui Dumnezeu şi spre binele copiilor Lui.
       Astăzi este un început de zi în care cel mai bine e să te duci şi să-L întrebi pe Dumnul la care pagină a avieţii tale ai ajuns şi care este planul pentru ziua de azi.

Inima omului se gândeşte pe ce cale să meargă,
dar Domnul îi îndreaptă paşii.”
(Proverbe 19:9).

Martina Artene

Modernizarea creşte în noi modele de Materialişti

 Dacă ne punem întrebarea cine ne trezeşte în fiecare dimineaţă?
Ne-ar place să auzim răspunsul că Dumnezeu o face prin răsăritul soarelui.
Într-o lume modernă având jaluzele nu prea ne mai alintă soarele ochii dimineaţa, ci doar mobilul, ceasul sau deşteptătorul ne este cel care prima dată ne spune “Bună Dimineaţa”.
În dată după aceasta pornim butonul “start” al calculatorului. Apoi mergem la bucătărie şi acolo poate cuptorul cu microunde ne încălzeşte micul dejun.
Şi aşa începe ziua unui om din secolul XXI.
Dacă am privim dintr-o parte am vedea că modernizarea nu este o chestie care ne uşurează viaţa ci mai mult care ne fură din timp şi din linişte.
- Sau poate şi din comunicarea cu Dumnezeu?
         O dată cu modernizarea cresc şi grijile noastre. Pentru bărbaţi apraţia multitudinii automobililor în ultimii ani crează o dificultate în alegerea unei mărci sau a unui model de maşină “Ce maşină să-mi aleg, cât tre să mai muncesc, de unde iau banii?”Pentru femei apariţia maşinăriilor de spălat haine, de călcat haine, de udat grădina, de curăţat casa şi multe alte chestii trezesc în capul lor o altă întrebare “Mi-ar trebui şi mie să cumpăr o nouă maşinărie pentru a-mi uşura munca. Dar de unde luăm bani?”Pentru tineri e şi mai interesant “A apărul noul Ipad, nu mai vreau calculator vreau tabletă, toţi au. Ce fac unde mă duc de unde iau şi eu unul?” Lista de pentru şi trebuie poate continua.
Ne trezim într-un secol în care maşinăriile conduc, dirijeză şi fac omul.
Modernizarea creşte în noi modele de materialişti, însă sufletul rămâne a se împietrit.
        Recunoaştem că este dificil ca orice gând şi orice alegere să fie convenită cu Dumnezeu. Însă cine poate şti mai bine decât El dacă acel Ipad sau Maşină ne va adăuga măcar un pic la fericirea noastră de aici şi de acolo de sus?!
Când deschizi ochii dimineaţa adu-ţi aminte că Domnul este păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.” (Psalmul 23:1)
        Pentru creştini una dintre cele mai mari alegeri a fost viaţa. Alegerea lui Hristos. Celelate alegeri care trebuie să le facem şi gânduri care să ne macine trebuie să fie din El prin El şI Pentru El.
        Lasă ca minul dejun să fie preparat de mâinile tale de mamă sau soţie, iar asfaltul în drum spre serviciu să fie fie călcat nu de şinile maşinii tale ci de talpa pantofilor tăi. Apasă butonul „Start” al Sfintelor Scripturi. Vezi ce ţi-a expediat Dumnezeu azi pe poşta Bibliei.

Martina Artene

Ţine Învăţătura, n-o lăsa din mână; păstrează-o, căci ea este Viaţa ta.


Zilnic fiecărui dintre noi zilnic ne sunt oferite ceva ore pentru a merge la serviciu, la studii, în ospeţie la rude, la o plimbare cu prietenii sau cu familia şi multe alte activităţi.
Însă pentru ca aceste toate lucruri să ne reuşească şi să fie isprăvite bine e nevoie de un ingredient special.
Ingredientul prin care spune cuvântul, anii vieţii noastre se pot înmulţi.
Acest ingredient preţuieşte mai mult decât mărgăritarele şi niciun lucru de preţ nu se poate asemui cu el. Cei ce caută cu tot dinadinsul acest ingredient îl găsesc. 
Rege Solomon a fost omul care avea acest ingredient din belşug - Înţelepciunea.

Putem să ne pornim în grabă de acasă uitând telefonul, portmoneul, un dosar important sau alt ceva. Însă inadmisibil este faplut de a ne porni de acasă fără a lua cu noi înţelepciunea.
Solomona fost binecuvântat din belşug  cu Înţelepciune pentru a isprăvi toate lucrările care i-au fost hărăzite de către Domnul. Istoria spune că Regele Solomon a fost cel mai înţelept om de pe pământ. Nu trăim în vremurile lui Solomon însă avem nu mai puţină nevoie de Înţelepciune.

Orişicare decizii pe care noi le facem mari o fi ele sau mici, nu contează. Ele pot marca atât
viaţa noastră proprie cât şi vieţile oamenilor ce ne înconjoară.
-      - Fiţi mulţumitori pentru ziua care va fost înceredinţată.
-      - Deciziile pe care le ve-ţi lua astăzi să fie luate cu chibzuinţă.
-      Ţine învăţătura, n-o lăsa din mână; păstrează-o, căci ea este viaţa ta.”
      (Proverbe 4:13)
Martina Artene