Call Center sau Adidaşi

Cine îţi sunt prietenii? Cine îţi este familia? Cine îţi este aproapele?

Sunt întrebări la care ai răspuns uşor.
Acum pune verbul de mai sus „a fi” la trecut „a fost”.
Vei găsi mult mai multe persoane decât ai enumerat la prezent. De ce oare este aşa?

La aceasta m-a dus gândul îl ultimult timp. Şi-am decis să scriu.
Viaţa noastră socială îcepe de la grădiniţă. Acolo ne facem primii prieteni. Apoi urmează şcoala, universitatea, serviciul şi toate grupurile sociale din care facem parte.
Câţi dintre prietenii din copilărie mai sunt şi astăzi alături de noi.
Propun, împreună să ne amintim de cele mai tari prietenii pe care le-am avut. Persoane cu care discutam tot ce ne frământa; petreceam clipe de fericire şi căderi dureroase.

Noi nici măcar nu observăm cum apar şi dispar oamenii din vieţile noastre. Uneori îmi imaginez că am avut o prietenie aşa cum aş fi avut o relaţie strânsă cu adidaşii mei. La care am ţinut atât de mult, dar deja le-a trecut vremea şi sunt undeva, undeva unde nici nu ştiu unde.

De ce ne procurăm, ne asumăm prietenii dacă nu suntem responsabili pentru ele. Cine ne-a dat dreptul să punem pecetea pe viaţa cuiva, dacă nu dorim să semnăm acest contract care de fapt are un termen de valabilitate nelimitat.
Oare prietenii sunt un accesoriu la modă?
Mai rău mai sunt unii din ăştea care cred prietenii un fel de „Call Center”. Îi sună, îi invită la o cafea doar atunci când li se defectează ceva-n sistemult vieţii personale. Deci dacă e aşa, nu uita să achiţi bonul pentru serviciile oferite de asemenea prieteni care au răbdare cu tine.

Pentru mine prietenia este o afacere. Această afacere implică: responsabilitate, investiţii, atenţie, riscuri, crize. Însă rămâne a fi afacerea mea! La care eu voi lucra şi voi avea grijă de toate operaţiunile. Deciziile pe care le iau cu privire la această afacere pot să o ducă la faliment sau la o prosperare.
Eu aleg ca prieteniile mele să fie prospere şi să aibă un ecou pozitiv în vieţile prietenilor mei.

Solomon spunea că Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate!
Cum sunt prieteniile tale. Sunt la fel ca adidaşii de firmă, sau sunt afaceri prospere?

Martina Artene

Da, m-am Îndrăgostit

Din gândurile expuse mai jos unii mă vor crede nebună, iar cei mai puţinii se vor regăsi în ceea ce voi spune.

Trezindu-te dimineaţa odată cu răsăritul soarelui şi cu un zâmbet fresh pe faţă; ai simţit vreodată un dor nebun?
Şi-un dor nebun în plinul lui sens. Dorul faţă de Cineva pe care iubeşti atât de mult, însă nu L-ai văzut niciodată. Ai avut ocazia să-L cunoşti, să discuţi cu El; seara înnainte de somn, dimineaţa să-I mulţumeşti pentru că-ţi este mereu aproape. Atunci când îţi este cel mai greu, mergi la El să ceri un sfat. Şi cu toate acestea reamintesc că nu L-ai văzut niciodată. Nu ştii la sigur cum arată. Şi să subliniez; nu ai numărul Lui de telefon, nu-L ai în prieteni pe facebook. Dar ai ocazia să-I citeşti scrisorile. Cele mai romantice cuvinte, cele mai înţelepte sfaturi, cele mai corecte mustrări.

Uite că eu sunt îndrăgostită de acest Cineva. Şi-L iubesc atât de mult. Acest Cineva mereu îmi este aproape când prietenii sunt prea ocupaţi de rutina zilnică, iar mama este la serviciu. El găseşte oricând timp să-mi vorbească, să mă asculte. Chiar şi să mă îmbrăţişeze.
Sunt atât de fericită alături de El. Ador momentele în care ne plimbăm împreună de la universitate până acasă, urmărind frumuseţea naturii şi chipurile oamenilor.
Zâmbesc mereu alături de El. Ador să-L urmăresc, să-I văd lucrările. Sunt uimită de înţelepciunea şi dragostea Lui.
Important este că alături de El, eu sunt ceea ce sunt. Alături de El pot să-mi permit să plâng când mi-e greu, să sar în sus de bucurie când am atins o realizare importantă.

Nu pot să exprim prin toate cuvintele mele această dragoste.
Şi eşti sigur 100/100 că El nu te va trăda niciodată; şi nu te va părăsi!
Dacă nu ai experimentant un asemea sentiment, nu cred să mă înţelegi.
Dar să ştii, îţi doresc din toată inima să accepţi acea Dragoste care te caută deja de mult timp!
Dumnezeu te iubeşte şi pe tine!

Martina Artene

De ce şi Pentru ce

Majoritatea lucrurilor pe care le efectuăm zi de zi nici măcar nu ne întrebăm de ce le facem.
Ne trezim, fără să punem întrebarea întrebarea „De ce m-am trezit?”.
Mergem la muncă, la studii fără să ne-ntrebăm. Avem prieteni pe care uneori nici nu-i alegem şi nu ne întrebăm de ce-i avem? Ne-am născut într-o anumită familie, ţară „De ce?”.
Când mergem să procurăm ceva. Alegem dintr-o gamă variată. „De ce alegem?”.
Spre exemplu: Mergem să cumpărăm o maşină; de ce ne uităm la motor, la anul fabricării, la producător, la model? Oare nu tot are patru roţi, oare riscul că vei fi pătimaşul unui accident e mai mic dacă îţi alegi marca maşinii. Sau totuşi depinde de circumstanţe. De altceva, numai nu de alegirile tale.

Facem lucruri pe care nici nu le înţelegem; de ce şi pentru ce le 

facem.
Risipim timpul de parcă-am fi posesori al întregului univers.
Deja este cunoscut că nimic din ceea ce se întâmplă nu este fără un scop final.
Suntem unde suntem, pentru un scop suprem. Suprem, înseamnă creat de Dumnezeu.
Creaţia lui Dumnezeu implică mult mai mult decât alegrarea şi văicăritul nostru sub soare.
Oare în cele 24 de ore nu găsim de cuivinţă să ridicăm capul sus sau să ne uităm în jur şi să mulţumim pentru ceea ce avem?
Nu trăi pentru tine, trăieşte pentru aproapele tău.
Gândeşte-te la familia ta, la colegii tăi, la prietenii tăi. De câte ori pe săptămână, nu mai spun pe zi, tu îi încurajezi, îi suni, le scrii?
Pe lângă lista de lucruri care trebuie să fe faci azi, notează-ţi „Să-i mulţumesc Lui Dumnezeu pentru că ştiu De Ce trăiesc!”

Martina Artene

Tastatura Pianului

Frumuseţea unui Stat o pot reprezenta doar două lucruri „Poziţia Fizico-Geografică” şi „Cultura” acestui stat.

Vorbind despre Ţărişoara noastră Moldova. Pot să afirm: aici cultura trăieşte „O zi” în inima celui care ştie ce este cu adevărat cultura, însă în buzunar are „Nimic”. Sau mai bine zis, nu are
acele 10 mii de lei  pentu ca să achite anual contractul şi să fie înscris în rândul studenţilor de la Conservatorul de Stat.

Dacă Dumnezeu ţi-a pus pe inimă muzica, iar pernuţele degetelor de mic copil au început să fugă pe masă în timpul micului dejun, mimând mişcările de la pian. Atunci mama şi tata o să-nţeleagă că copilul lor este pianist de la Dumnezeu. Vei merge la o şcoală de muzică timp de 7 ani, care la fel nu este gratuită. Apoi vei creşte mare vei da BAC-ul. O să fii absolvent. După care părinţii te vor întreba ce doreşti să devii, iar tu vei spune „Vreau să continui ceea ce am făcut, îmi doresc să fiu muzician profesionist. Să scriu muzică. Să spun oamenilor ceea ce prin simple cuvinte nu pot să exprim.”
Şi iată punctul culminat al veţii tale. Aceast răspuns îţi va hotări soarta. Aici te pui faţă-n faţă cu realitatea R. Moldova. Salariul mamei şi tatei împreună fac 7 mii lei. Însă contractul de la Conservator e 10 mii. Plus cheltuelile pentru mapă, tocuri, caiete de note etc. Şi să nu uităm că avem nevoie de un pian nou, personal, la care am putea să practicăm tema pentru acasă. Cât de dureros îţi pare fapul că la admitere nimeni nu s-a interesat ce medie ai. Pe ce note ai dat BAC-ul, nu-i interesează că ai avut speranţă să ajungi la buget. Nu ai dormit nopţi la rând, învăţând teme care nici nu te interesau. Nimănui nu-i pasă că BAC-ul a fost dat pe trei de 10 şi un 9.
Şi totuşi ce facem în continuare? O să mergem să facem o facultate care nu are absolut nimic cu pernuţele degetelor tale. O să devii un contabil şi toată ziua o să tapezi pe clapele tastaturii, care cu ceva timp înnaite ar putea fi tastatura pianului. Şi te gândeşti unde ţi-e copilăria, nu mai bine te duceai să baţi mingea 7 ani.

În schim vecinul nostru „Greierul”, e fiu de interpretă naţională. Nu are idee de ce-nseamnă cultură. Ştie doar că mama poate să-l facă vedetă. Un prieten de-al său îi scrie muzica, el pune versurile. Apoi e mare vedetă la Ziua Vinului şi prin cluburi.

Oamenii de vază care au făcut muzică de valoare, nu au rămas nici unul în Moldova. Cu toţi au plecat. Începând cu Maria Cebotari şi finisând cu Eugen Doga.
Uite aşa Ministerul Culturii apreciază talentele de pe meleagurile Patriei sale.

Interesant, apare întrebarea: Care e patria Ministerului de Cultură?

 (Reflecţii personale despre viaţa culturală din Republica Moldova.)

Martina Artene

Femeile şi Bărbaţii total Diferiţi

  De ce totuşi Dumnezeu a creat femeile şi bărbaţii atât de diferiţi: Avem activităţi, preferinţe diferite; Gândim total diferit etc.

Cu toate acestea noi femeile continuăm să căutăm Perechea potrivită. Căutăm un bărbat care să împartă cu noi acelaşi stil de muzică, acelea-şi genuri de filme, acelaşi stil de sport şi nu în ultimul rând aceleaşi principii şi vise.
Pare a fi ireal ceea ce am enumerat mai sus. Însă mare este fericirea atunci când întâlneşti pe cineva care; în loc să te ducă la film, te invită să urmăreşti cum valurile se răsfrâng de malurile iazului. Sau te cheamă să asculţi în linişte gălăgia pe care o produc copiii din parc, jucundu-se prin nisip.

De ce bărbaţii cred că femeile sunt atât de complicate?
Noi am fost create dintr-o singură coastă. Nu suntem atât de complexe precum bărbaţii. Dacă suntem o parte din bărbat, de ce atunci aşa de greu ne înţelegeţi?
Cine a inventat fraza prostească (Dacă femeia zice "Da" atunci e "Nu") la fel şi invers. Oare cuvântul unei femei chiar nu înseamnă nimic?
Îmi pare rău să recunosc că bărbaţii sec. XXI nu mai vor să gândească, poate se referă şi la femei. Eu personal simt asta şi văd din partea bărbaţilor.

Mă gândesc de ce avem aşa puţine căsătorii, mai puţine decât în trecut.
Am găsit şi un răspuns pentru mine; Suntem generaţia IT şi nu generaţia CP (cunoaştere personală).
Discutăm ore-n şir pe facebook, cu toate că avem cont pe telefon şi putem să sunăm. Minim, să auzim vocea partenerului.
Personal încep să urăsc tot ce ţine de internet. Ba chiar şi de telefonie; opţiunea "Număr Magic". Chestia asta cu "Magic", face ca toată magia unei relaţii să dispară. Oare unde este acea dragoste care-n comunicare de o oră Face to Face, îţi dădea mai mult decât un mesenger sau skype?

Fetele nu mai au încrede în băieţii de astăzi. Poţi oare să ai încredere în partenereul tău, dacă într-un moment dificil din viaţa ta, el îţi propune consolare pe facebook?
Oare după căsătorie unicul mod de comunicare va fi peretele dintre sufragerie şi bucătărie, aşa va fi mai interesant?
Oare poza de pe facebook mare informaţie şi plăcere-ţi dă să te uiţi la un avatar?
Mai bine să ieşi cu ea să vezi cum se joacă cu firul ei de păr, să-i auzi zâmbetul specific doar ei. Sau nu e mai bine să simţi alături prezenţa acelui bărbat, care pe viitor poate o să-ţi fie soţ.
 Cât de simplă ar fi viaţa dacă ne-am respecta reciproc.

Eu personal ador fotbalul şi iubesc maşinile, toată lumea ştie că prefer "Audi". La fel prefer şi romaniţele, liniştea şi tot ce ţine de studiul universului. Spun asta pentru că ştiu că femeile şi bărbaţii pot avea interese şi ocupaţii în comun.
Trebuie doar găsit acel mijloc de aur.

Eu ştiu că femeile doresc doar un singur lucru, să fie înţelese iar, bărbaţii să fie respectaţi!

Stereotip sau Lege

 Cum credeţi, Populaţia R. Moldova cunoaşte diferenţa dintre stereotip şi lege?
Minoritatea, deduc aceasta din  comportamentul cetăţenilor noştri. Pentru a înţelege mai bine gândul meu o să abordez un subiect anume: Relaţie dintre Bărbaţi şi Femei.

Pentru început aş vrea să mă adresez bărbaţilor: De ce voi nu înţelegeţi; Toate femeile sunt diferite! La fel ca şi fiecare specie de floare în parte. Cere un anumit timp, cere o anumită îngrijire, mai mult sau mai puţin soare.
Tot venind vorba despre flori, de unde aţi luat că toate femeile preferă trandafirii?
Totalmente – Nu!
Uite aici am ajuns la prima gafă. Pentru bărbaţi idea că femeile preferă trandafirii şi ciocolata este lege. Defapt este un stereotip, creat nu de majoritatea femeilor. Însă de bărbaţii leneşi cărora le este prea greu să afle cu adevărat ce flori preferă iubita lui.

Legea rămâne a fi lege atât timp cât soarele va răsare şi va apune asupra planetei Pământ. Nici un Guvern nu o va putea schimba. Decât singurul Dumnezeu.
La ce anume mă refer ve-ţi afla în rândurile ce urmează.

Una dintre legele pe care bărbaţii au preferat să o facă stereotip este următoarea:
Femeile sunt bine-venite să lucreze la fel ca bărbaţii sau poate şi mai mult. Femeile sunt acceptate în rândul serviciului milirat etc. Sper gândul meu să fie înţeles nu mai continui şirul.
Conform legii, femeia este mai slabă, mai fină, mai neputincioasă decât bărbatul.
Unii dintre bărbaţi vor spune: Femeia singură vrea acest lucru!
Eu am un răspuns; Nu din propria voinţă femeile devin “Bărbaţi”. Ele o fac doar atunci când nu au un bărbat adevărat alături, sau dacă-l au atunci el nu e sufficient de bărbat. Acesta este adevărul. Eu nu respect bărbaţii care-şi măsoară puterile cu femeile, la fel cum nu iubesc nici jocucurile “women vs men”.
Dumnezeu a creat femeia ca ajutor, nu ca iapă pentru ca să-şi târâie soţul în spate.

 

Mai am un şir de exemple de reflectat în lumina stereotipurilor şi a legilor.
Însă prefer să zic doar atât:
Există un Cod al Bunelor maniere şi există un simţ al demnităţii umane.
Bărbatul după lege e Bărbat, iar Femeia după lege este supusă soţului.

Eu cred că femeile merită a fi puratate-n braţe iar, bărbaţii respectaţi pentru că sunt bărbaţi!

P.S. Dacă printre  cititorii mei este un bărbat care poate să-mi reproşeze ceva la articolul de mai sus, atunci aştept Comentariul “Tău” mai jos…voi citi cu mare plăcere!

Tabăra CODRU - NISPORENI

   Pentru copii trei anotimpuri sunt dedicate muncii-studiilor și unul pentru odihnă. Uite că dacă copiii pentru a munci merg la școală, vara pentru a se odihni plec la tabără.
Anul acesta nu a fost o excepție. La tabăra „Codru” din orașul Nisporeni, au avut ocazia să se odihnească circa 600 copii.
Venind la tabără copiii vor să schimbe atât anturajul, cât și colectivul să-și creeze prieteni noi.
Sunt educatoare la tabăra Codru. Aici am fost prezentă pe parcursul a toate patru tururi.
Am avut ocazia să discut atât cu elevii din echipa mea, cât și cu ceilalți elevi din tabără. Am aflat istoria a multe destine. Nu e prima dată când lucrez cu copii din familii social-vulnerabile.
Rămân să confirm încă o dată, copiii din Moldova sunt extrem de puternici, curajoși și talentați.
Paradoxal pentru mine a fost faptul că-n tabără s-au putut odihni atât copii din familii social-vulnerabile cât și copii cu părinți din rândul administrației raionale. Nu judec pe nimeni, dar m-a uimit faptul că aceste personalități diferite s-au împăcat de minune și au format echipe prietenoase.
Discutând despre talente aș avea de spus multe. Aici în tabără am cunoscut niște dansatori excepționali. Dacă micii prieteni ar avea un cerc de dans profesional în raionul nostru, ar putea să ne aducă medalii de la campionate nu doar europene, ci și mondiale. Nu e o glumă. Multe voci deosebite au răsunat pe mica scenă a taberei noastre. Avem un raion mic, dar cred că o profesoară de canto de la școala muzicală s-ar găsi să facă ore cu acești copilași.
Mai am ce spune despre micele talente din Raionul Nisporeni, dar asta nu se citește-n ziar, ci se admiră pe viu.
Ca un jurnalist ar fi trebuit să ating și partea mai puțin plăcută. Anul acesta la tabără nu am avut nici Instructor-Sportiv și nici Instructor-Muzical. Latura cu Organizatorul la fel ramâne un mister. Normal e faptul dacă aceste trei personaje au lipsit din echipa taberei, atunci pe umerii unor educatori au căzut obligațiunele lor. Personal și nu doar eu, m-am consumat peste limită din cauza lipsei de organizator, instructor sportiv și instructor muzical. Răspunsul de ce cei trei nu s-au prezentat la tabăra Codru nu-l avem. Dar la sigur nu doar educatorii dar, și copiii au simțit lipsa lor.
Neplăceri am avut la capitolul „Finanțe”. Atunci când am vrut să organizez jocuri, concursuri, am avut nevoie de materiale. Când am cerut aceste rechizite de la administrația taberei, mi-au răspuns că nu sunt suficienți bani și ar trebuie să economisim. Am mai lucrat pe la tabere, dar la nici una nu mi-am aprins așa de tare creerii pentru a inventa jocuri din „Nimic”, pentru copii ca ei să participe la starturi vesele și la jocuri de tabără. La unele activități am folosit chiar resurse materiale proprii, de acasă.
Am să-mi asum și riscul de a vorbi în acest articol despre salarii. Din suma totală pe care am primit-o și până-n prezent doar pe primul tur, 30% din salariu îl cheltui pentru Taxi ca să ajung în tabără, iar după aceasta acasă. Și atfel toate patru tururi. Plus, mai cheltui pentru lucruri personale, de care am nevoie tot în tabără. Mi-ar fi plăcut să avem măcar un transport care să economisească banii noștri, dar asta nu a fost.
Vara aceasta educatorii taberei Cordu și-au dedicat timpul copiilor ce s-au odihnit în tabără. Sperăm ca dstră Scumpi copilași, să vă amintiți de timpul frumos ce l-am avut cu voi în tabără. Așteptăm telefoanele și scrisorile voastre.
Din numele tuturor educatorilor, Vă urăm în continuare o vară frumoasă cu multe momente hazlii!
Articol semnat - Martina Artene