Sfânta Tăcere

“Ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui;

tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei…”

- Eclesiastul 3:7

   Trăim în era comunicării, în care avem acees la cuvinte peste tot: telefoane, mailuri, facebook, skype, maşini, avioane care să ne trasporte spre oameni. Şi totuşi în secolul XXI ducem lipsă de un lucrur atât de important uneori şi de sacru precum liniştea şi tăcerea.

   Tăcerea înseamnă să stai singur în chilia ta, în înţelepciune şi teamă de Dumnezeu, păzindu-ţi inima de săgeţile arzătoare ale gândului. O astfel de tăcere naşte binele. O tăcere lipsită de griji, ca o scară către ceruri. O tăcere în care omul nu are grija lucrurilor de primă însemnătate şi vorbeşte numai cu Isus Hristos.
Cel care păstrează tăcerea este cel ce cântă: „Inima mea este pregătită să Te laude Doamne”. Când gura rămâne prea mult deschisă,chiar pentru a rosti binele, sufletul îşi pierde flacăra, aşa cum o casă îşi pierde căldura printr-o uşă deschisă.

 
    În preajma acestui vârtej de globalizare fă-ţi timp să stai în tăcere, făţi timp să-L asculţi pe Dumnzeu să admiri lumea celor ce nu cuvântă, pentru că anume această lume-ţi arată cât de mare e Dumnezeu.

 
   În opinia mea înainte de a discuta cu cineva e nevoie să ştii să asculţi şi să stai întăcerea sacră a cuvântului şi Duhului Sfânt. Învaţă fiind înconjurat de zgomotul poluant al secolului XXI să asculţi în tăcere de Dumnezeu.

Martina Artene