miercuri, 11 martie 2015

Dacă Mâine am să MOR

Ce rămâne în urma mea dacă eu mâine aș muri?

Ce va rămâne după tine dacă mâine mori, nu, nu zic ce va fi dacă azi mori sau la noapte, dacă mâine?

Dacă mâine nu va mai fi un mâine pentru tine ce se va schimba în lumea aceasta?
Va rămâne un cont pe Facebook cu peste o mie de  prieteni, va rămâne un cont în bancă cu ceva bani, va rămâne un certificat de naștere, un nume în recensământ?
Ce? Ce o să rămână după tine, dar în urma mea?

Să zicem că sunt țicnită că îmi pun așa o întrebare doar la 23 de ani, dar fie, că tot sunt mai țicniți cei ce au peste 30 de ani și nu și-au pus niciodată întrebarea aceasta.
În opinia mea asta-i întrebarea cu care ar fi trebuit să ne trezim în fiece dimineață. De ce? Pare o întrebare pesimistă? Serios? Pentru mine pare o întrebare super motivațională.
Pentru că eu prin acest gând încerc să văd ce bogății am atins la ziua de azi. Și nu vorbesc despre bani și lucruri materiale, huh, deloc. După moartea noastră oamenii rămân doar cu un singur lucru, cu amintirea noastră.
Cu amintirea unui prieten devotat, cu amintirea unui mentor bun, cu amintirea unei iubiri frumoase, cu amintirea unei răni etc. Amintirile sunt de scurtă sau de lungă durată. Amintirile îți trezesc zâmbetul sau te fac să cazi într-o profundă tristețe. Sunt amintiri cu care adormi și te trezești. Sunt amintiri ce te însoțesc pe parcursul vieții și te motivează să fii mai bun și îți cresc încrederea în propriile puteri. Amintirile înalță oamenii, dar și îi doboară.
Ce fel de amintire ești tu?
Dacă mâine mori? Ce amintire vei rămâne pentru familia ta, pentru prietenii tăi, pentru colegii tăi, pentru vecinii tăi?
Vei fi o amintire ce va trezi zâmbet pe fețele oamenilor. Vei fi o amintire vie în inima prietenului tău când acesta totuși va realiza visul său spre care tu l-ai motivat, în care l-ai încurajat atât de mult?
Va lipsi oare oamenilor după moartea ta salutul de Bună Ziua sau Bună Seara al tău?
Tu ești o amintire, tu vei rămâne o amintire.

Ce va rămâne după tine dacă mâine mori, nu, nu zic ce va fi dacă azi mori sau la noapte, dacă mâine?
Dacă mâine, pentru că azi mai ai o șansă să începi a scrie amintiri frumoase în inima celor pe care-i iubești. Nu fi prostuț și nu alerga aiurea, dacă ziua ta a trecut fără ca să lași amintiri frumoase în viața colegilor de serviciu, în viața vecinului de pe scară, în viața șoferului de taxi, un te iubesc în viața mamei, tatei, soției , soțului etc. Atunci să știi - chiar dacă vine un  mâine, tot nu ai nevoie de el pentru că azi ai ars șansa unei amintiri frumoase. Oamenii nu sunt terminale de băgat bani sau doar niște manechine de îmbrăcat. Dumnezeu a pus suflet și sentimente în ei, iar cea mai lungă amintire pentru om este discuția la cină cu tine și nu felul de mâncare pe care i l-ai servit pe masă.

Bagă timp în oameni, bagă timp în fabrica de amintiri frumoase, pentru că mâine este aproape și ce va rămâne după tine dacă mâine ...


Marina Artene

duminică, 18 august 2013

Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi

Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi

Voi porni aceste rânduri începând cu titlul de mai sus. Ce înseamnă să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi? Nici eu nu am ştiut până nu am început să înţeleg că de fapt înseamnă să iubeşti pe cineva cum ai vrea ca acel cineva să te iubească pe tine.

Mulţi dintre noi au prieteni / au avut prieteni. Prietenii care ar părea să fie de la bun început frumoase: discuţii adânci, timp fain, încredere reciprocă etc. Dar cu timpul priteniile devin mai "interesante" apar mici conflicte. Ce ar cuprinde acestea? Doi oameni TOTAL DIFERIŢI. Şi eu mulţumesc Domnului că-s om unic şi cei ce mă înconjoară la fel, unici.
Referindu-mă la conflicte vorbesc depre mici neclarităţi, despre supărările ce le avem în prieteniile noastre. De aici înţelegem că o prietenie nu este doar fun. Ea implică opinii diferite asupra unui subiect şi în primul rând educaţii diferite, pe care trebuie să le acceptăm şi să le înţelegem.

Am început să vorbesc depre conflictele din prietenii, pentru că am observat cum unuii cedează în faţa micilor neclarităţi astfel acceptând să „omoare” o prietenia lor. Însă cel ce cedează într-o prietenie nu este decât un călcător al legii „Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” unde-i iubirea atunci? Domnul ne dă apropiaţi, prieteni, iar prieteniile de multe ori am spus că sunt o responsabilitate.

Dacă eşti prietenul cuiva şi uneori te mai superi sau nu înţelegi anumite acţiuni pe care le face prietenul tău: alege să-l iubeşti cum ai vrea ca el să te iubească pe tine; alege să-l ierţi cum ai vrea ca el să te ierte; alege să-l încurajezi cum ai vrea ca el să te încurajeze şi alege să te rogi pentru el.

- Mă rog ca Dumnezeu să-mi dea înţelepciune deplină
ca să-mi iubesc prietenii ca pe mine însumi!

sâmbătă, 22 iunie 2013

Cerurile Coboară în Inima ta

Astăzi dimineaţa când v-aţi trezit, v-aţi gândit la ceruri? În planul pentru acestă zi aţi inclus subiectul cerurilor? Cât de des ne gândim noi la ceruri? Ştiind că suntem călători aici pe pământ, totuşi nu ne prea trage dorul acasă.

Biblia spune în 1 Corinteni 15:19
"Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!"

Presupun dacă aceste cuvinte ar fi fost vii în inimile noastre eu cred că nu doar fiecare oră ci fiecare minut din viaţa noastră ar fi fost trăit cu folos şi nu risipit în zadar. Iar speranţa cerurilor ar oglindi lumină şi bucurie în ochii noştri.
Alergarea noastă pe pământ este un maraton al cărui final sunt cerurile. Dacă nu ne uităm la răsplată atunci alergarea este zădarnică.
Interesantă chestie, Domnul Isus de 2 mii de ani pregăteşte deja locul special pentru fiecare dintre noi. Câte un locaş pentru fiecare aşa cum a spus la plecare.
Mulţi au obosit în aşteptarea lor, însă cuvântul rămâne a fi veşnic şi vorbeşte astfel:
Ioan 14:2 "În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc."
Un Pastor a adus un exemplu destul de frumos. Zicea că atunci când mirele pregăteşte casa pentru viitoarea lui familie, soţie. Atunci când întreabă mireasa „Vrei să vezi casa în care vei locui?” Ea nu stă pe gânduri şi începe să se intereseze, să se ducă să admire casa viitoare în care are să locuiască.

- La rândul nostru cât de des ne interesăm noi de ceruri?
- Cât de des cercetăm cartea Apocalipsa în a găsi descrierea viitorului nostru locaş?

Cerurile nu trebuie să fie deasupra capului nostru, ci şi în gândurile noastre. Căci bucuria nădejdii în Isus Hristos este ceea ce ne ţine tari pe acet pământ .

"În casa Tatălui Meu sunt multe locaşuri.
Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus.
Eu Mă duc să vă pregătesc un loc."
- Ioan 14:2 
Martina Artene


Locul Tainic

Biblia vorbeşte despre un loc tainic şi îl numeşte „odăiţa rugăciunii”.
Matei 6:6
"Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta,
încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău,
care este în ascuns; şi Tatăl tău,
care vede în ascuns, îţi va răsplăti."

Atunci când nu mai pot să rezist moral şi poate chiar fizic vreau să discut cu cineva sau pur şi simplu să stau aproape de cineva. Şi anume pe acest Cineva eu îl iubesc foarte mult şi noi doi avem un loc, ba chiat două unde în cele mai grele momente ale vieţii mele îi dau întâlnire şi sunt sigură de faptul că El va veni acolo şi îmi va asculta greutatea ce-o port pe inimă şi îmi va da pace şi încerede în ziua de mâine.
Locul întâlnirii noastre se numeşte „locul tainic”. De fapt fiecare dintre noi neapărat trebuie să aibă aşa un locuşor, pentru că anume în acel loc îţi înalţi rugăciune câtre Dumnezeu.

În cele mai grele momente ale vieţii mele eu alerg spre acest loc. Locul meu tainic se află pe marginea unui lac, acolo unde sunt puţini oameni şi nimeni nu poate să ne întrerupă discuţia, adică discuţia cu Dumnezeu. Locul unde eu simt că Dumnul coboară şi este aproape de mine.

De ce este important locului tainic?

Cineva spunea: Dacă vrei să ştii ce relaţie are un om cu Dumnezeu spune-i să îţi povestească despre locul tainic unde-i dă întâlnire Lui Dumnezeu.

Acest loc este un loc unde timpul încetează şi eşti doar tu şi Dumnzeu. Unde vii şi-I spui tot ceea ce simţi. Unde plângi de bucurie sau de fericire. Unde Dumnezeu te îmbrăţişează cu o pace, cu o linişte duhovnicească.

Atunci când ne este greu şi ne simţim apăsaţi ar fi trebuit în primul rând să alergăm să ne întâlnim cu Domnul în acel loc tainic. Fiecare dintre noi are nevoie de un asemenea loc. Dacă îl aveţi atunci este foarte bine, însă dacă încă nu ar fi trebuit să vă puneţi întrebarea dacă relaţia voastră cu Dumnezeu este ok.

- Tu ai un loc tainic unde poţi să-i dai întâlnire Lui Dumnezeu şi să fii sigur
că El va veni?
Martina Artene

marți, 21 mai 2013

Sfânta Tăcere

“Ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui;
tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei…”
- Eclesiastul 3:7
   Trăim în era comunicării, în care avem acees la cuvinte peste tot: telefoane, mailuri, facebook, skype, maşini, avioane care să ne trasporte spre oameni. Şi totuşi în secolul XXI ducem lipsă de un lucrur atât de important uneori şi de sacru precum liniştea şi tăcerea.

   Tăcerea înseamnă să stai singur în chilia ta, în înţelepciune şi teamă de Dumnezeu, păzindu-ţi inima de săgeţile arzătoare ale gândului. O astfel de tăcere naşte binele. O tăcere lipsită de griji, ca o scară către ceruri. O tăcere în care omul nu are grija lucrurilor de primă însemnătate şi vorbeşte numai cu Isus Hristos.
Cel care păstrează tăcerea este cel ce cântă: „Inima mea este pregătită să Te laude Doamne”. Când gura rămâne prea mult deschisă,chiar pentru a rosti binele, sufletul îşi pierde flacăra, aşa cum o casă îşi pierde căldura printr-o uşă deschisă.
 
    În preajma acestui vârtej de globalizare fă-ţi timp să stai în tăcere, făţi timp să-L asculţi pe Dumnzeu să admiri lumea celor ce nu cuvântă, pentru că anume această lume-ţi arată cât de mare e Dumnezeu.
 
   În opinia mea înainte de a discuta cu cineva e nevoie să ştii să asculţi şi să stai întăcerea sacră a cuvântului şi Duhului Sfânt. Învaţă fiind înconjurat de zgomotul poluant al secolului XXI să asculţi în tăcere de Dumnezeu.


Martina Artene

duminică, 5 mai 2013

Căci cine va Moşteni

   Când pentru prima dată ne gândim la profesia de economişti, în mintea noastră se creionează portretele oamenilor ce au finalizat academia de studii economice sau fotografiile de pe copertele ziarelor ce au publicat topul celor mai bogaţi oameni de la noi din ţară, dar şi de peste hotarele ei. Însă diploma ori cantitatea de bani pe care o posedă un om, nu demonstrează însă faptul că el ar fi un bun economist. 
Istoria lumii a avut doi oameni care au trăit în timpuri diferite şi totuşi sunt consideraţi a fi cei mai bogaţi oameni. Primul care rămâne a fi cel mai bogat om din toate timpurile este Regele Solomon cu o avere estimată în zilele noastre aproximativ la $100 miliarde. Iar al doilea este Bill Gates co-fondatorul Microsoft Corporation cu o avere estimată la $67 miliarde. Am putea să discutăm treptele succesului pe care le-a urcat fiecare în parte dintre aceşti mari miliardari, dar arta gestiunii nu stă în numărul de miliarde de dolari, ci în cantitatea şi calitatea resurselor umane care sunt implicate în procesul creării unei averi.

Gândindu-ne la Solomon şi la Gates nu se prea leagă ei cu Moldova noastră. De aceea în pofida crizei economice, în ţara noastră există totuşi economişti extraordinari de la care am putea lua exemplu. Pe ei nu-i vezi pe holurile acedemiei de ştiinţe economice, nu le găseşti pozele pe tabloide şi nici nu sunt incluşi în topul celor mai bogaţi oameni ai ţării. Cine s-ar fi gândit că în Republica Moldova există economişti extraordinari care nu au învăţat matematică superiaoră şi nici nu au citit cărţi care să le arate calea spre succes. Aceştia s-au născut cu o dorinţă vie de a investi şi de a da viaţă. În următoarele rânduri am să mă refer la marele femei afaceriste care şi-au permis în secolul trădării şi crizei financiar-morale să investească toate resursele lor într-o afacere care ne numeşte “Naştere de Fii”.

   Îmi asum responsabilitatea de a înmâna titlul de Femei Afaceriste anume acelor femei care au în familia lor câte patru, şapte sau chiar treisprezece copii. Oare ce afacere implică mai multă muncă şi investiţii decât familia ta, decât copiii tăi? Sunt sigură că o femeie de la sat cunoaşte multă matematică: Căci ea trebuie să ştie câtă pâine să frământe pentru a-şi hrăni toate gurile familei sale. Căci ea ştie în ce hăinuţe să-şi investească banii ca acestea să fie purtate şi de următorii copilaşi ce vin din urmă. Căci ea ştie cum să gestioneze timpul, în a petrece timp la serviciu şi în gospodărie. Şi să vezi că îi ajunge şi timp să citească o poveste de seară live, fără de iPod sau TV, în aşa mod încât prin vibraţiile vocii ei, copilul să se simtă în siguranţă. Căci ea ştie să investească în copii dragostea pentru munca fizică, ştie să-i motiveze copiii în a iubi cartea şi în a iubi învăţătura sănătoasă etc.
Despre o astfel de femeie afaceristă, putem afirma că s-a ghidat după legea care se află la temelia fiecărei afaceri reuşite, şi anume: Cea mai bună investiţie este investiţia făcută în oameni!

   Nu contează câte poduri ai înălţat, nu contează câte case ai construit, nu contează nimic în final; Atâta timp cât pe acele poduri nu are cine să meargă şi în acele case nu are cine să locuiască. De aceea nu contează câţi bani ai făcut la viaţa ta, dacă tu nu ai cu cine să-i împarţi.
Regele Solomon a cerut de la Dumnezeu înţelepciune ca să poată să judece şi să conducă corect poporul. Şi tot ce făcea Solomon era pentru oameni, pentru cei care se aflau sub conducerea lui. Iar Bill Gates ajuns la bogăţii nevirosimile s-a apucat de donaţii. Toată averea pe care el o posedă încearcă să o investească anume în oameni. Gates a înţeles că fericirea nu o aduc banii, ci banii corect investiţi.
Iar mămica celor patru, şapte sau treisprezece copii a ales să-şi investească banii, dragostea şi viaţa în oameni. Şi cine ştie poate într-o zi anume copiii ei vor fi următorii Oameni mari ai lumii, următorii preşedinţi sau miliardari.

Acest articol a fost scris pentru a lumina oamenii cu ideea că adevăraţii economişti nu fac economie pe viaţa lor personală, ci crează o armonie între profesionalism şi familie. Oamenii au fost creaţi pentru a stăpâni pământul, resursele de pe el şi pentru a da continuitate vieţii. Dacă continuăm să stăpânim, să gestionăm şi să nu dăm via
ţă, zădarnică este munca noastră. Căci cine va moşteni rodul ei?

Martina Artene
Eseu despre şi pentru oameni-Mulţumesc!

Puterea CIMITIRELOR

   Mulţi îşi caută inspiraţii şi motivaţii pentru a merge înainte, pentru a crea ceva sau doar pentru a trăi. Ar fi o minunată motivaţie dacă în loc să mergi la o plimbare într-un parc din oraș ai da o tură prin cimitir. Acolo unde şi mormintele vorbesc; vorbesc despre vieţile celor ce acuma nu mai sunt. În cimitire este locul unde găseşti oameni de diferite vârste.
Să recunoaștem, uneori morţii sunt o mărturie mai vie decât cei vii.
De aceea cred că avem ce învăţa de la ei.

Când dau o tură prin cimitire obişnuiesc să mă uit la două lucruri:
  • Primul lucru este anul naşterii şi anul morţii. Asta mă ajută să înţeleg încă o dată că lungimea zilelor noastre o ştie doar bunul Dumnezeu.
  • Al doilea lucru mă uit la inscripţiile de pe mormintele cu cruci şi pe majoritatea scriind invariabil „Aici odihnește robul lui Dumnezeu”. Asta mă face să meditez la faptul câţi dintre ei au fost robi reali şi de ce nu este scris nimic despre reuşitele lor? Totul doar despre un somn ipotetic. Unii au fost adormit de când s-au născut, pentru ei moartea rămâne a fi o continuare a începutului.
Sigur că nu putem fi toți eroi, dar putem lăsa ceva frumos în urma noastră: o carte, o viață, un suflet mântuit, o lucrare terminată şi de ce nu și o fântână săpată. Apoi putem lăsa şi o inscripţie care să fie inspiraţie pentru cei ce o vor citi trecând pe lângă mormântul nostru.
Încearcă să-ţi trăieşti viaţa în aşa mod încât atunci când cineva va trece pe lângă mormântul tău să fie inspirat pentru a crea şi pentru a trăi viaţa lui aproape de Hristos şi pentru ca să îşi dorească prezenţa în categoria celor ce trăiesc şi după moarte.

Fă-ţi timp să faci o tură prin cimitire, cred că vei găsi destulă motivaţie acolo
în cazul în care nu o ai!
"Căci pentru mine a trăi este Hristos, şi a muri este un câştig."
- Apostolul Pavel