luni, 15 octombrie 2012

Call Center sau Adidaşi



Cine îţi sunt prietenii? Cine îţi este familia? Cine îţi este aproapele?

Sunt întrebări la care ai răspuns uşor.
Acum pune verbul de mai sus „a fi” la trecut „a fost”.
Vei găsi mult mai multe persoane decât ai enumerat la prezent. De ce oare este aşa?
La aceasta m-a dus gândul îl ultimult timp. Şi-am decis să scriu.
Viaţa noastră socială îcepe de la grădiniţă. Acolo ne facem primii prieteni. Apoi urmează şcoala, universitatea, serviciul şi toate grupurile sociale din care facem parte.
Câţi dintre prietenii din copilărie mai sunt şi astăzi alături de noi.
Propun, împreună să ne amintim de cele mai tari prietenii pe care le-am avut. Persoane cu care discutam tot ce ne frământa; petreceam clipe de fericire şi căderi dureroase.
Noi nici măcar nu observăm cum apar şi dispar oamenii din vieţile noastre. Uneori îmi imaginez că am avut o prietenie aşa cum aş fi avut o relaţie strânsă cu adidaşii mei. La care am ţinut atât de mult, dar deja le-a trecut vremea şi sunt undeva, undeva unde nici nu ştiu unde.

De ce ne procurăm, ne asumăm prietenii dacă nu suntem responsabili pentru ele. Cine ne-a dat dreptul să punem pecetea pe viaţa cuiva, dacă nu dorim să semnăm acest contract care de fapt are un termen de valabilitate nelimitat.
Oare prietenii sunt un accesoriu la modă?
Mai rău mai sunt unii din ăştea care cred prietenii un fel de „Call Center”. Îi sună, îi invită la o cafea doar atunci când li se defectează ceva-n sistemult vieţii personale. Deci dacă e aşa, nu uita să achiţi bonul pentru serviciile oferite de asemenea prieteni care au răbdare cu tine.

Pentru mine prietenia este o afacere. Această afacere implică: responsabilitate, investiţii, atenţie, riscuri, crize. Însă rămâne a fi afacerea mea! La care eu voi lucra şi voi avea grijă de toate operaţiunile. Deciziile pe care le iau cu privire la această afacere pot să o ducă la faliment sau la o prosperare.
Eu aleg ca prieteniile mele să fie prospere şi să aibă un ecou pozitiv în vieţile prietenilor mei.

Solomon spunea că Prietenul adevărat iubeşte oricând, şi în nenorocire ajunge ca un frate!
Cum sunt prieteniile tale. Sunt la fel ca adidaşii de firmă, sau sunt afaceri prospere?


Martina Artene


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu