Violenţa în Secolul XXI

Violenţa Dex =>   „A comite un act de violenţă, a constrânge, a sili, a forţa pe cineva”.

În subiectul de mai jos vom discuta despre violenţa asupra copiilor. Nu pot înţelege un fapt: cum se face a fi discutat subiectul violenţei faţă de copii de persoane care nu au fost martori la acest fenomen. Pentru mine personal statisticile nu înseamnă nimic şi ştirile de la TV nu transmit ceea ce văd ochii şi ceea ce ar putea simţi inima. Inima care se uită direct în sufletul unui copil agresat de părinţi sau de colegi.
Nu o dată am avut onoarea de a lucra cu copiii din internate sau familii social-vulnerabile.
Discutând cu aceşti copii care duc lipsă de dragoste, de atenţie nemaivorbind de lucruri materiale. La prima vedere par a fi copii normali. Care au o dragoste nespus de mare în ochii şi în sufletul lor pentru oricine se oferă spre a se juca împreună cu ei.
Adesea când vedem sau auzim despre violenţa exercitată asupra copiilor ne întrebăm, cine este vinovatul?
Eu o să-mi asum responsabilitatea şi voi acuza întreaga societate.
De ce-n jurământul din faţa Domnului şi a stării civile la acele două fraze să nu mai fie adăugate următoarele cuvinte: “Şi să iubiţi toţi copilaşii pe care îi va da Dumnezeu familiei voastre, până la moarte să îngrijiţi de ei.” Oare această latură este mai puţin importantă?
Numărul tinerilor care se gândesc la ideea de mai sus stând în faţa altarului, este mic. În scurt timp după căsătorie, unii din ei devin alcoolici, alţii suflete reci. Aruncându-şi copiii dintr-un colţ în altul, iar soţia dintr-un capăt al satului în celalălat.
Egal cu violenţa aş pune şi actul de înşelare al partenerului. Oare psihologic copilul nu este violat de gândul că tata şi-ar fi găsit pe cineva mai bun decât mama acestui copil, sau invers.
Unii părinţi nu-şi dau seama de importanţa copiilor. De multă vreme ei au lăsat uitării că copiii sunt un rod al dragostei. O dată ce rodul nu este apreciat el moare iar, de pe urma dragostei rămâne doar scrum.
Casele de copii şi şcolile internat din Moldova sunt pline. Nu vreu să discutăm despre violenţa din întreaga lume, ne referim doar la ţara noastră.
În licee la orele de “Educaţie pentru Familie”, elevilor li se povestesc diferite tâmpenii ale unor profesori. Şi nu cum ar fi trebuit să fie o familie şi cum e să fii responsabil pentru ea.
Problema copiilor aboandonaţi şi abuzaţi vine din inima tinerilor părăsiţi şi lipsiţi de o educaţie sănătoasă.
Panourile publicitare “STOP Violenţa” prezintă un copil în colţ cu un ursuleţ, mă întreb adesea “De unde au luat ei că acei copii au parte de jucării?”. Adesea panourile publicitare sunt făcute de oamenii depărtaţi de realitate. De fapt de cele mai dese ori în asemea situaţii copiii închid ochii şi urechile, pentru a nu vedea, auzi glasul durerii.
În ce investeşte ministerul învăţământului şi al sănătăţii? Câte campanii cu prevenire a HIV avem. Câte feluri de contracepţie au apărut şi câtă reclamă li se face. Mai devreme zărisem pe stradă publicitatea unui contraceptiv cu sloganul “Pentru emoţii pure.”. Nu comentez această porcărie. Dacă sexul pentru o seară se socoate a fi emoţie pură, atunci e clar în ce societate trăim.
Când copiii pleacă la discotecă, copii pentru că au câte 16 ani. Unii părinţi le spun “Vezi să nu-mi aduci vreun copilaş.”. De ce suntem învăţaţi de ministerul sănătăţii, cum să scăpăm de copii şi nu cum să fim părinţi responsabili. Unde este educarea unui mod de viaţă sănătos?

Violenţa asupra copiilor în opinia mea este una dintre cele mai mari probleme ale secolului XXI.
E nevoie de o schimbare urgentă a acestei stări de agresiune a viitoarei societăţi pe care urmează să o clădească copiii prezentului nostru.
Soluţia, este să începem schimbarea din familiile noastre. Făcând o mică pauză înainte de a ridica tonul vocii asupra fraţilor sau surorilor, sau viitorilor copii. Apoi de ce nu am trage cu ochii şi la problemele vecinilor, poate un sfat bun astăzi, va salva copilul de la agresiunea de mâine.
Şi ar fi bines ă ne facem timp în a vizita copiii străzii. Pe cei din internate sau case de copii.
-Nu fi indiferent azi, căci mâine e o nouă zi în care tu, vei avea nevoie de ajutorul celui apropiat.

Martina Artene