luni, 31 decembrie 2012

Jos Pălăria pentru Cei din 2012


În prag de revelion oamenii sunt tentaţi să facă o revizuire a momentelor care s-au scurs:
-Ce a fost bine şi ce nu?
-Care au fost reuşitele şi cât de grave au fost eşecurile?
-Ce am căpătat şi ce am pierdut?

Astăzi nu am să mă gândesc la ce am făcut eu, ci la lucrurile care au fost făcute de alţi oameni pentru mine. Vreau să le mulţumesc!
Însă nu vreau să mulţumesc celor ce m-au ajutat, mi-au fost alături şi m-au iubit aşa insuportabilă cum sunt eu.
Am să mulţumesc oamenilor care în cele mai grele momente din anul scurs au avut grijă să-mi mai pună un capac peste multele griji ce-mi fierbeau în cap şi-n suflet.
Celor care atunci când aveam nevoie de susţinere şi de un pic de linişte fizică, spirituală au depus efort ca să-mi amintească cât de stângace am fost într-o situaţie sau alta.
Celor care au avut grijă să-mi spună că nu sunt o profesionistă în treaba pe care o fac.
Celor care mi-au arătat că nu sunt destul de inteligentă şi nu am citit destule cărţi la viaţa mea. Celor care se aflau „în afara ariei de acoperire” atunci când umărul lor era  esenţial pentru capul şi inima mea.
Celor au săpat mult sub mine ca  să descopere grandoarea răbdării mele.
Celor care m-au înconjurat cu invidie. Şi astăzi nu am înţeles care era motivul invidiei.
Să mulţumesc celor care în lucrarea mea au văzut mai mult decât sens profund şi sentimente. Au reuşit să descopere greşeli gramaticale şi etice.
Şi să nu uit: Un mare mulţumesc profesorilor care în acest an au avut grijă să se arate cât de deştepţi sunt ei şi să uite că treaba lor e să-i facă deştepţi pe alţii.

Jos pălăria în faţa acestor persoane!Graţie persoanelor enumerate mai sus, eu am reuşit multe lucruri. Chiar dacă gândul unor dintre ei nu era în spre a mă zidi, ei au făcut-o. Un lucru esenţial mi l-am subliniat în inimă
Mai aproape decât Dumnezeu nu este nimeni!”.
Atunci când telefoanele erau stinse, rugăciunea-mi era aproape.
Atunci când încercam să creez un articol nou, şi cineva-mi şoptea că e aiurea. Îmi aţâţa spiritul de învingător care fusese stins.
Atunci când lenea mă copleşise, cineva mi-a şoptit că-s o necărturară. Aşa a renăscut în mine pasiunea pentru lectură.
Atunci când am fost apreciată pe nedreptate. Eram împinsă să-mi şterg lacrimile şi să-mi dublez cunoştinţele şi aşa bune.

Concluzia
o face cuvântul lui Dumnezeu "Căci sfatul este o candelă, învăţătura este o lumină, iar îndemnul şi mustrarea sunt calea vieţii." Proverbele 6:23.
Un om deştept preţuieşte oamenii care îi arată greşelile, slăbiciunile şi minusurile sale.
Odată scoase la lumină acestea pot fi înlăturate.
Datorită mustrărilor de mai sus eu am reuşit să-mi întăresc Calea Vieţii.

Din toată inima MULŢUMESC tuturor celor care mi-au trezit lacrimi la propriu şi figurat.
Cu toţii
m-au ajutat să văd mai bine!
La Mulţi Ani!

Cu stimă şi respect Martina Artene

Un comentariu: