Cu ce se Mănâncă DEPRESIA

DEX – Depresia: este o stare mentală de tristeţe,
amărăciune care persistă pe perioade îndelungate;
depresiune, mâhnire, descurajare.

Simţit că eşti într-o alergare permanentă? Activităţi peste activătăţi şi totuşi parcă nu ai face nimic?
Eşti sunat, solicitat în permanenţă, înconjurat de oameni şi totuşi singur?
Nu ai poftă de mâncare? Şi într-o săptămână ai slăbit aşa cum nu te-ar fi ajutat nici o sală de sport?
Un psihiatru ţi-ar spune că ai Depresie!

Ce este această depresie?
În ce ţară a apărut pentru prima oară şi cu ce se mănâncă, cu sau fără pîine?
Asta o să încercăm să aflăm în cele ce urmează:
Starea descrisă mai sus este una care apare pe nepusă masă şi poate să plece fără receta unui psihiatru.
Care este cauza acestei depresii?
Întrebând persoana depresivă de ce se află în această stare, ea va răspunde:
“Nu ştiu!” sau “M-am săturat de toate. Nimic nu-mi merge. Nimeni nu mă iubeşte. Sunt un ratat!”. Lista răspunsurilor poate continua, însă revine mereu la primul răspuns “Nu ştiu!”
Oare există ceva cauzat de “Nu ştiu”?

În opinia mea nu de psihiatru şi nu de psiholog, să-mi zică sute pe psihiatri că-s “om depresiv”: eu am să le răspund “NU EXISTĂ NOŢIUNEA DE DEPRESIE!”
Cel mult cred că există momente de slăbiciune sau de suprasolicitare.
La o problemă reală nimeni nu o să răspună “Nu ştiu.”

Şi totuşi, când simţi ceea ce vorbeam la început, ce să faci?

-Opreşte-te! Priveşte în jur, la persoanele dragi. Sună pe cineva apropiat, sau pe cineva care este într-o stare mai grea ca a ta. Da, atunci când îţi este greu, gândeşte-te că este cineva cărui îi este mai greu decât ţie. În aşa fel înţelegi că sunt sute de oameni care au nevoie de ajutorul tău.

-Mişcă-te! Fă sport, cântă, ieşi din casă. În starea de tristeţe, adesea noi nu dorim să comunicăm cu nimeni. Dacă rămânem să stăm în casă ne pare că pereţii se mişcă şi rămâne tot mai puţin oxigen. Ar fi bines să ieşi în parc să faci o plimbare. Poate chiar să alergi, pe mine mă ajută.Practicând sportul, toată energia negativă din noi se evaporă.

-Nu te plânge! În aşa stări cădem în două extreme: Prima, ne credem prea buni pentru lumea asta. A doua nu ne credem buni pentru a mai face ceva. Ambele idei sunt greşite. Omenii creştini ştiu că Dumnezeu nu ne dă să ducem mai mult decât putem noi face. Şi totuşi dacă ai multe preocupări şi-ţi pare că nu le reuşeşti, adu-ţi aminte de oamenii care nu au atâtea posibilităţi ca tine: nu pot merge, nu pot vorbi sau nu au ochi pentru a citi acest articol.

-Fii Mulţumitor! Aici nu am ce să comentez. Cred că orice om înţelege acest punct.

Într-o lume în care războiul continuă, copiii mor de frig şi de foame nu e timp, nici loc pentru noţiunea de depresie.

Martina Artene