Cu toţii Greşim

„Cu toţii suntem oameni.” pun pariu că ai auzit nu o dată această expresie.
Greşeala omenească şi-a găsit îndreptăţirea în expresia de mai sus. În adevăr nimeni nu este sfânt şi nu există om care să nu fi greşit. Acum nu despre asta.
Aş fi vrut să vorbesc, să trecem la subiect:
Vi s-a întâmplat să înşelaţi încrederea unui prieten, a părinţilor, pe scurt: Aţi rănit persona apropiată vreodată ? Atunci când fapta urâtă este descoperită, iar persoana-n cauză suferă. Ce simţi în acea situaţie, ce emoţii trec prin inima ta şi ce gânduri te copleşesc în acel moment?
Când noi rănim o persoană ne simţim aiurea. Gândul persistent că ai dezamăgit pe cineva te doboară mai mult decât orice.
Un prieten poate să-ţi încredinţeze un secret. Şeful îţi încredinţează un post de muncă serios. Părinţii îşi pun încredere că le vei duce curat numele mai departe. Copii au încrede în părinţi că nu-i vor lăsa niciodată. Soţul, soţia au încredere unul în celălat că nu se vor înşela niciodată.
Acum aminteşte-ţi de câte ori ai supărat, întristat, înşelat pe cineva? Cum te-ai simţit atunci?
Da, poate mai rar se întâmplă astfel de greşeli, însă de câteva ori pe zi rănim pe cineva de care nici nu ne amintim prea des.

Există cineva care şi-a pus dragostea şi toată încrederea în noi. De câte ori pe zi te gândeşti că-L răneşti pe Dumnezeu? Te gândeşti? Şi te doare? Serios?
Noi nu ne gândim la cât de mult îl doare pe El, faptul că înşelăm, trădăm şi ne batem joc de viaţa noastră în mod direct.
Dispreţuim ceea ce El ne-a dat!Cât de dureros este. Imagineazăţi câţi copii are Dumnezeu şi câte greşeli fac ei zi de zi!
Dumnezeu ne-a dat totul şi un lucru a vrut în schimb: Să Avem Grijă De Vieţile Noastre, să nu ne batem  joc de noi şi aproapele nostru!

Martina Artene